Mămăliga, Noua Suliță
| Mămăliga | |
| Мамалига | |
| — Sat — | |
 | |
  Mămăliga Mămăliga (Regiunea Cernăuți) | |
 Mămăliga Mămăliga (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°15′36″N 26°35′24″E / 48.26000°N 26.59000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Raion |  Raionul Noua Suliță |
| Regiune |  Cernăuți |
| Raion | Raionul Nistru |
| KOATUU | 7323084301 |
| Altitudine | 115 m.d.m. |
| Populație (2007) | |
| - Total | 2.589 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 60364 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mămăliga (în ucraineană Мамалига, transliterat: Mamaliga, în rusă Мамалыга, transliterat: Mamalîga) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 2,589 locuitori, preponderent moldoveni (români).
Satul este situat la o altitudine de 115 metri, în partea de sud-est a raionului Noua Suliță, pe malul stâng al râului Prut, în apropiere de frontierele cu România și Republica Moldova. De această comună depinde administrativ satul Coșuleni.
Aici funcționează două puncte internaționale de trecere (auto și feroviar) a frontierei Mămăliga - Criva, între Ucraina și Republica Moldova.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Localitatea Mămăliga a făcut parte de la înființare din Ținutul Hotinului a Principatului Moldovei, apoi, după 1812, din regiunea istorică Basarabia.
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Imperiul rus a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Raialei Hotinului și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mămăliga făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin [2].
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Mămăliga a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [3].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
Începând din anul 1991, satul Mămăliga face parte din raionul Noua Suliță al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2.140 (10+2.130), reprezentând 86,99% din populație [4]. În prezent, satul are 2.589 locuitori, preponderent moldoveni ( români).
Satul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând două puncte internaționale de trecere (auto și feroviar) a frontierei Mămăliga - Criva, între Ucraina și Republica Moldova.
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a localității Mămăliga
Română (88,15%)
Ucraineană (8,81%)
Rusă (2,97%)
Alte limbi (0,08%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Mămăliga era vorbitoare de română (88,15%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (8,81%) și rusă (2,97%).[5][6]
- 1930: 2.157 (recensământ)[7]
- 1989: 2.460 (recensământ)
- 2007: 2.589 (estimare)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului ucrainian din 2001 cu structura lingvistică pe localități”.
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți
| |||||||||||||
| ||||||||