Leon Negruzzi
Leon Negruzzi | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Iași, Moldova |
Decedat | (50 de ani) Trifești, Iași, România |
Înmormântat | Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu |
Părinți | Constantin Negruzzi |
Frați și surori | Iacob Negruzzi |
Număr de copii | 7 |
Copii | Ella Negruzzi Mihai Negruzzi |
Cetățenie | România |
Ocupație | traducător jurist-poet[*] judecător politician |
Limbi vorbite | limba română |
Prefect al județului Iași | |
În funcție – | |
În funcție – | |
În funcție – | |
Primar al municipiului Iași | |
În funcție – | |
Precedat de | Dimitrie Gusti |
Succedat de | Dimitrie Gusti |
Senator al României | |
Deputat al României | |
Partid politic | Partidul Conservator |
Modifică date / text |
Leon c. (n. , Iași, Moldova – d. , Trifești, Iași, România) a fost un jurist, om politic, poet, prozator și traducător român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași (1883-1886).
Biografie
[modificare | modificare sursă]Leon C. Negruzzi s-a născut la data de 5 iunie 1840 în orașul Iași.[1][2] A fost fiul mai mare al scriitorului Constantin Negruzzi și frate cu Iacob Negruzzi.[3][4] A învățat inițial la Academia Mihăileană (sub conducerea lui Malgouverné) și apoi la un pension particular din Iași, iar în anul 1852 a fost trimis, împreună cu fratele său Iacob, la Berlin, unde a terminat studiile liceale.[1][2] A vrut să studieze medicina la Universitatea din Berlin, dar a fost dezgustat de disecțiile anatomice, așa că a urmat cursuri de filosofie și drept la universitățile din Berlin și Viena, fără a obține vreo diplomă universitară.[1][2]
În anul 1864 s-a întors în Principatele Române, unde a fost numit judecător la Tribunalul din Iași și înaintat apoi ca membru și procuror general la Curtea de Apel Iași.[1][2] A făcut politică ca membru al Partidului Conservator.[5] A îndeplinit în mai multe rânduri funcția de prefect al județului Iași: în timpul guvernului Lascăr Catargiu (1871-1876), în timpul ministeriatului lui Mihail Kogălniceanu în guvernul Ion C. Brătianu (1879-1880) și în timpul guvernului Theodor Rosetti (1888), a fost primar al orașului Iași (3 februarie 1883 - 7 decembrie 1886) și senator.[1][2][5] A fost o persoană jovială și a fost cunoscut mai mult ca un om de societate.[1]
Spre sfârșitul vieții a fost epitrop al Așezămintelor Sf. Spiridon.[2] A murit în noaptea de 15 spre 16 iulie 1890 la moșia părintească din comuna Trifești din județul Iași, fiind înmormântat în curtea bisericii din satul Hermeziu.[1][2] A avut cinci fiice și doi fii.[4]
Activitatea literară
[modificare | modificare sursă]Leon Negruzzi a fost interesat și de literatură și a făcut parte din societatea Junimea.[1][2] A debutat în 1867 cu două poezii fără valoare în revista Convorbiri literare, înființată în martie 1867 și editată de fratele său, Iacob.[1][2] A cultivat nuvela-foileton, specie pătrunsă în spațiul culturii române prin intermediul literaturii franceze.[1]
Nuvelele „Vântul soartei” și „Osândiții”, care descind din literatura de aventuri și sunt dominate de „un romantism mediocru”, își plasează personajele într-o serie de situații neverosimile, propagând o morală diluată.[1] Celelalte nuvele sunt mai bine realizate, nemaiavând de această dată un subiect artificial și personaje schematice, ci adevărate caractere care imprimă sensul acțiunii.[1] Mediul investigat de autor este societatea ieșeană din anii 1860-1880, pe care Negruzzi o cunoștea foarte bine.[1] Dialogurile capătă fluență, chiar dacă rămân uneori greoaie.[1] Nuvela „Serghie Pavlovici” prezintă comportamentul patologic previzibil al unui obsedat afectiv.[1] Autorul încearcă să creioneze tipuri umane, ceea ce îi reușește desori.[1] Cele mai izbutite nuvele sunt „Evreica” și „Țiganca” în care conflictul are loc între reprezentanții a două clase sociale diferite și se termină tragic, în ciuda încercărilor autorului de a pune deznodământul sub semnul fatalității.[6]
Leon Negruzzi a tradus, de asemenea, proză românească în limba franceză.
Nuvele
[modificare | modificare sursă]- „Nesimțitorul, Durere”, în Convorbiri literare, I, 1867, p. 12;
- „Vântul soartei”, în Convorbiri literare, I, 1867, pp. 12-16;
- „Evreica”, în Convorbiri literare, II, 1868, pp. 18-20, II, 1969, pp. 21, 22;
- „O răzbunare”, în Convorbiri literare, VIII, 1874, p. 1;
- „Țiganca” (1877)
- „Serghie Pavlovici” (1881)
- „Osândiții” (1881-1882)
- Serghie Pavlovici și alte nuvele, pref. de Titu Maiorescu, Ed. Alcalay, București.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, p. 625.
- ^ a b c d e f g h i Dimitrie Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897, p. 137.
- ^ Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, pp. 624-625.
- ^ a b Octav George Lecca, Familiile boerești române: istoric și genealogie dupe isvoare autentice, Editura Minerva, București, 1899, p. 363.
- ^ a b Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, 2001, p. 346.
- ^ Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, pp. 625-626.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Octav George Lecca, Familiile boerești române: istoric și genealogie dupe isvoare autentice, Editura Minerva, București, 1899
- Titu Maiorescu, Constantin Schifirneț (ed.), Discursuri parlamentare, Editura Albatros, București, 2001, ISBN: 978-973-2408-71-1
- Titu Maiorescu; Dimitrie Vatamaniuc, Eugen Simion (eds.), Opere: Critice, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Bucharest, 2005, ISBN: 978-973-7934-46-8
- Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei RSR, București, 1979, pp. 625-626.
- Dimitrie Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Evenimentul, 1 iunie 2005 - Oamenii cetății: Leon C. Negruzzi – un junimist de seamă. 165 de ani de la naștere Arhivat în , la Wayback Machine.
Funcții politice | ||
---|---|---|
Predecesor: Dimitrie Gusti |
Primar al municipiului Iași 1883 - 1886 |
Succesor: Dimitrie Gusti |