Nicolae Volenti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Volenti
Nicolae Volenti.jpg
Nicolae Volenti
(fotografie din portretul colectiv al Junimii, 1883)
Date personale
Născut17 iunie 1857
Galați, Principatul Moldovei
Decedat21 septembrie 1910 (53 de ani)
Iași, Regatul României
Naționalitate România
OcupațiePoet, magistrat și om politic
Activitate
EducațieUniversitatea din Iași
OrganizațieSocietatea Junimea
ReprezentantPartidul Conservator

Nicolae Volenti (n. 17 iunie 1857, Galați – d. 21 septembrie 1910, Iași) a fost un poet junimist minor, prozator și traducător.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Volenti s-a născut în 1857 în familia avocatului Gheorghe Volenti.[1] După George Călinescu însă numele real ar fi fost Răpede, dar poreclit Volintiru, de unde i se trage pseudonimul.[2]

A urmat studiile primare la Galați unde a urmat câteva clase la Liceul Vasile Alecsandri. A terminat liceul la Iași și a urmat studii de drept la Universitatea ieșeană, specializându-se apoi la Paris. După reîntoarcerea în țară a ocupat diverse posturi în justiție (judecător supleant la tribunalele din Putna și Tutova, judecător de instrucție la Brăila și Iași, prim-președinte al Tribunalului Iași) și a fost ales de două ori deputat din partea Partidului Conservator. Bolnav, s-a retras din magistratură în 1906.[1][3]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Nicolae Volenti a debutat la vârsta de 17 ani în paginile revistei Convorbiri literare după ce, cu un an înainte, versurile sale fuseseră refuzate cu un comentariu sarcastic specific Junimii: Ce v-am greșit? La 18 ani a publicat, la Galați, primul volum de versuri intitulat Cîteva strofe.[3]

Poet minor (deși G. Călinescu l-a etichetat mai târziu ca un poet cu totul debil[4], era cunoscut printre junimiști ca gingașul Volenti, George Panu considerându-l ca „un spirit delicat literar”, dominat însă de neîncredere în sine și de timiditate[3]), Nicolae Volenti a fost influențat de Eminescu și Alecsandri și a compus pasteluri și satire dar și poezii cu conținut erotic sau meditații filozofice.[1]

Nicolae Volenti a fost interesat de literatura dramatică: a scris (în colaborare cu S. Frasin) piesa Mioara (1902) și a făcut parte din Comitetul teatral al Teatrului Național din Iași. Ca traducător este cunoscut pentru transpunerea în limba română a piesei Le Passant de François Coppée și a unor poezii de Victor Hugo și Alfred de Musset.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ionel Maftei, Personalități ieșene, vol. 3, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, p. 344-345.
  2. ^ George Călinescu, Alexandru Philippide, Istoria literaturii romîne, vol. 3, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973, p. 43.
  3. ^ a b c Dan Mănucă, „O scrisoare inedită a lui Nicolae Volenti către Vasile Pogor”, Anuar de lingvistică și istorie literară, Tom XXV, 1976, p. 115-120.
  4. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Editura „Litera Internațional”, București, 2001, p. 154.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dan Mănucă, Scriitori junimiști, Editura Junimea, Iași, 1971.
  • Eugen Lungu, Poeți de pe vremea lui Eminescu, antologie, prefață, consemnări critice și adnotări de Eugen Lungu, Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1990.

Vezi și[modificare | modificare sursă]