Petru Th. Missir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Petru Th. Missir
Petru Th. Missir.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

Petru Th. Missir (n. 8 octombrie 1856, Roman - d. 10 ianuarie 1929, București) a fost un jurist, critic literar, publicist român, descendent al unei cunoscute și ramificate familii armenești, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat liceul și Facultatea de Drept la Iași. În 1879 a obținut doctoratul în Drept, cu calificativul summa cum laude, la Universitatea din Berlin.[1]

A fost membru al asociației culturale Junimea, apropiat al lui Titu Maiorescu și Petre P. Carp, prieten cu Ion Luca Caragiale și protectorul lui Mihai Eminescu în ultima parte a vieții acestuia.[1]

Și-a început cariera ca magistrat la Iași, profesând în anii 1880-84, apoi a predat drept natural, drept internațional și filosofie juridică la Universitatea din Iași și drept internațional privat la Universitatea din București.[1]

A făcut parte din „comisiunile pentru negocierea unei convenții de comerț cu Turcia” și a fost reprezentantul României la conferințele de drept internațional privat ținute la Haga în anii 1893, 1894, 1900 și 1904. Datorită activității sale la aceste conferințe a fost ales membru asociat al Institutului de Drept Internațional. În 1910, a fost vice-președinte al Senatului.[1]

A fondat, alături de Nicolae Volenti și de Alexandru C. Cuza, săptămânalul junimist Era nouă (1889-1900), devenit din 1891 publicație apropiată de Partidul Constituțional, care grupa o dizidență conservator-junimistă condusă de Petre P. Carp și din care făceau parte Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, grupare care s-a întors în 1900 la Partidului Conservator.[1]

Missir a colaborat la Revista de drept și sociologie și a fost autorul a 17 cărți și broșuri, unele scrise în colaborare cu Constantin G. Dissescu sau Take Ionescu.[1]

În 1926, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Mircea Platon, „Conservatorul Petru Th. Missir și statul reprezentativ”, Ziua Online, 22 martie 2011.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • O antologie a literaturii nemțene, Laurian Ante, Ed. Mușatinia, Roman, 2006, p. 188, ISBN 978-973-876-251-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]