Ileana Vulpescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ileana Vulpescu

Ileana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoești, județul Dolj) este o prozatoare și romancieră română.

După o licență in Litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).

A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.

Ileana Vulpescu scrie proză și teatru, traduce din literaturile engleză, franceză și spaniolă și semnează versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească. Debutează în revista ,,Familia’’, nr.7 (11), iulie 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. În 1976, primește Premiul Asociației Scriitorilor din București, pentru romanul Rămas-bun (Editura Cartea Românească - 2100 de exemplare); în 1981, Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române și Premiul "Cântarea României" pentru romanul Arta conversației (Editura Cartea Românească - 50.000 de exemplare); în 1987, cu Premiul „Flacăra”, pentru "Sărută pământul acesta" (50.000 de exemplare).

Din anul 1972, Ileana Vulpescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cel mai cunoscut roman este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele ei au fost traduse în slovacă ("Rămas-bun casei părintești"), maghiară ("Arta conversației"), italiană ("Sărută pământul acesta") și franceză ("Arta conversației"). În 1991, întreaga activitate literară i-a fost încununată cu Premiul „România Mare”.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Ș.a.m.d., București, Editura pentru Literatură, 1969;
  • Rămas-bun (roman), București, Editura Cartea Românească, 1975;
  • Arta conversației, București, Editura Cartea Românească, 1980; reedit. București, Editura Arta Grafică, 1992,1994; București, Editura Logos, 1993;
  • Candidații la fericire (proze), București, Cartea Românească, 1983; reed. Ploiești, Editura Tempus, 2002;
  • Sărută pământul acesta (roman), București, Editura Cartea Românească, 1987; reedit. București, Editura Tempus, 2000; ISBN: 973-85140-0-2;
  • Rămas-bun casei părintești (roman), București, Editura Arta Grafică, 1990, 1991; reedit. București, Editura Tempus, 1998; ISBN: 973-00000-002;
  • Carnetul din port-hart (roman), București, Editura Eminescu, 1996;
  • Arta compromisului (roman), București, Editura Tempus, 2002; ISBN: 973-85140-3-7;
  • De-amor, de-amar, de inimă albastră, Ploiești, Editura Tempus, 2005; ISBN: 973-606-92086-0;
  • Viață, viață, legată cu ață (roman), Ploiești, Editura Tempus, 2007;
  • Pe apa sâmbetei (roman), Ploiești, Editura Tempus; 2009 ISBN: 973-85140-8-9;
  • Deci...la pensie!, cu o prefață de romanciera Ileana Vulpescu; Craiova, Editura Contrafort, 2010; ISBN: 978-606-545-187-2;
  • Notă informativă bătută la mașină (roman), Ploiești, Editura Tempus; 2011, ISBN: 973-92086-9-4;
  • Noi, doamna doctor, când o să murim? (roman), București, Editura Tempus, 2012.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Andre Wurmser, Asasinul a murit I-ul; prefața autorului; București, Editura pentru Literatură Universală, 1963;
  • Francois Rabelais, Gargantua, cu ilustrații de Eugen Taru; București, Editura Tineretului, 1963;
  • Samuel Pepys, Jurnal. 1660-1669; trad. în colaborare cu Costache Popa; prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga; București, Editura pentru Literatură Universală, 1965;
  • Joë Hamman, Far West; prefață de D.I. Suchianu, București, Editura pentru Literatură Universală, 1966;
  • Juan Ramon Jimenez, Platero și cu mine, București, 1966; reed. la București, Editura Paralela 45, 2006;
  • Jean Defradas, Literatura elină; ediție îngrijită și introducere de Adelina Piatkowski, București, Editura Tineretului, 1968;
  • Francois Rabelais, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel & Uimitoarea viață a lui Pantagruel, feciorul uriașului Gargantua, ticluite odinioară de..., introducere de Romulus Vulpescu; cu ilustrații de Val Munteanu; București, Editura Tineretului, 1968; reedit. București, Editura Ion Creangă, 1989;
  • Romulus Vulpescu, Récits et théâtre; adapté du roumain par Ileana Vulpescu ; ill. par Benedict Ganesco; Paris, Ed. Seghers, 1969;
  • Ambroise Vollard, Amintirile unui negustor de tablouri, București, Editura Meridiane, 1969 (reedit. in 1993);
  • Simone de Beauvoir, Imagini frumoase, București, Editura Univers, 1973; reedit. Pitești, Editura Paralela 45, 2005.
  • Francois Nourissier, Sfârșitul; prefață de Radu Toma; București, Editura Univers, 1974;
  • André Maurois, Țara celor o mie și una de meandre; cu ilustrații de Done Stan; București, Editura Ion Creangă, 1976;
  • Alphonse Daudet, Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon („Tartarin din Tarascon”, „Tartarin în Alpi”, „Portul Tarascon”); cu ilustrații de Val Munteanu; București, Editura Ion Creangă, 1978;
  • Michel Toumier, Vineri sau Limburile Pacificului; prefață de Micaela Slăvescu; București, Editura Univers, 1978 (reedit. in 1997); reedit. București, Editura RAO, 2013;
  • 30 de poeți români = 30 poètes roumains; [versiunile franceze de Irina Radu, Ileana Vulpescu, Romulus Vulpescu, Marina Zamfirescu]; București, Editura Cartea Românească, 1978;
  • Geo Bogza, Poezii și poeme - Poesies et poemes, ediție bilingvă, prefață de Ștefan Aug. Doinaș; București, Editura Minerva, 1979;
  • Aleksa Celebonovic, Realismul burghez la sfârșitul secolului XIX (1860-1914); prefață de Dan Grigorescu; București, Editura Meridiane, 1982 (reedit. in 1992);
  • Paul al României, Carol al II-lea, rege al României, București, Editura Holding Reporter, 1991;
  • Simone de Beauvoir, Sângele celorlalți, București, Editura Opal H, 1994; reedit. Pitești, Editura Paralela 45, 2008;
  • La Roumanie et sa guerre pour l’unité nationale; Dumitru Preda (coord.); București, Editura Enciclopedică, 1997;
  • Berthelot și România = Berthelot et La Roumanie : album, Dumitru Preda (coord.); București, Editura Univers Enciclopedic, 1997;
  • Virgil Gheorghiu, Nemuritorii de la Agapia, București, Editura 100+1 Gramar, 1998;
  • Ileana Vulpescu a semnat, în limba franceză, retroversiunile „La Ballerine orange” (Balerina portocalie, 1968), și „Acceptez le rétroviseur” (Acceptați retrovizorul, 1973), două scenarii radiofonice de Valeriu Sârbu.
  • Ileana Vulpescu a încheiat traducerea neterminată a lui Romulus Vulpescu din François Villon, Opera omnia, apărută în trei volume la București, Editura Semne, care au fost lansate în cadrul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2013.

Varia[modificare | modificare sursă]

  • Curajul cuvântului : [interviuri cu Adrian Năstase, Iosif Sava, Crin Halaicu, Ileana Vulpescu, George Danielescu, Dinu Patriciu, Marian Munteanu], Monica Mergiu (coord.); București, Editura Valahia, 1996;
  • Metehnele însoțitorului - Mocanu Marin Radu (articol despre Constantin Toiu, Ileana Vulpescu în "Contemporanul - ideea europeană", v. 11 2001 apr 19 No. 15 , p. 10;
  • Eduard Antonovici, Fabricantul de vise : proze; cuvânt înainte de Ileana Vulpescu; București, Editura Semne, 2003;
  • Alexandru Oprănescu-Vella, Benson, Beny, Benus, Benica - un rottweiller de legendă și prietenii săi : copiilor și iubitorilor de animale de pretutindeni; cu o sensibilă pref. de Ileana Vulpescu; des. de Horațiu Mălăele; Craiova, Editura Sitech, 2005;
  • Zoia Ceaușescu, 237 de zile-n mormânt: [povestea unei iubiri] [portret în amintire de Ileana Vulpescu]; București, Editura Semne, 2007;
  • Eduard Antonovici, Fabricantul de vise: Proze; cuvânt înainte de Ileana Vulpescu; București, Editura Semne, 2003;
  • Romulus Vulpescu, Antologie de versuri; selecție de Ileana Vulpescu; București, Editura Art, 2013, ISBN: 978-973-124-882-0;
  • Panaite Mazilu, Membru de Onoare al Academiei Române la 100 de ani de viață, [Cuvinte omagiale la împlinirea a 100 de ani de viață - "Domnul profesor Panaite Mazilu", pp. 209-210]; București, Editura A.G.I.R., 2015.

Teatru[modificare | modificare sursă]

Ileana Vulpescu și actorul George Bănică au realizat o dramatizare după romanul „Arta conversației“, care s-a jucat cu mare succes, câteva stagiuni la:[1]

  • Teatrul Giulești din București (premiera la 31 mai 1983, cu peste 750 de spectacole până în iunie 1990; regia Eugen Todoran);
  • Teatrul de Stat din Oradea (premiera la 3 noiembrie 1983; regia Zoe Anghel-Stanca);
  • Teatrul Național din Craiova (premiera la 26 octombrie 1984; regia Remus Mărgineanu);
  • Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (stagiunea 1985-1986, regia Dehel Gábor);
  • Cea mai recentă lucrare dramatică, scrisă tot în colaborare cu George Bănică, „Singurătatea unei femei” (Arta conversației II), a fost jucată de Compania particulară „Arlechin” (premiera la 10 iulie 1990, la Pitești, regia Mihai Manolescu).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ileana Vulpescu: Zoea Ceaușescu a fost modestă, inteligentă, cultivată, spirituală

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri