Hefaistos

Hefaistos
Zeul focului, al metalurgiei și al sculpturii

Hefaistos înmânându-i zeiței Thetis armele făurite pentru Ahile
Civilizația	religia în Grecia Antică[*] mitologia greacă
Simboluri	ciocanul și nicovala
Căsătorit cu	Afrodita Aglaia
Urmași	Eupheme[] Euthenia Eucleia[] Philophrosyne[] Palici[] Perifete Broteas[][[Broteas (son of Vulcan)\|]] Cadmilus[] Erichthonius[] Ardalus[] Cercion^[1] Radamant Thalia[] Aethiops[] Pylios[] Eurymedon[] Palaemon[] Olenus[] Alcon[*]
Tată	Zeus^[2]^[1]
Mamă	Hera^[2]^[1]
Bunic	Cronos Cronos^[3]^[4]
Bunică	Rhea^[5]^[6] Rhea^[3]
Frați	Ares
Modifică date / text

Hefaistos (în greacă veche Ἥφαιστος, Hêphaistos) este, în mitologia greacă, zeul focului, al metalelor, al fierarilor, sculptorilor și artizanilor.^[7] Omologul lui Hefaistos în mitologia romană este Vulcan.

În mitologia greacă, Hefaistos era fie fiul lui Zeus și Hera, fie fiul partenogen al Herei. El a fost alungat din Olimp de către mama sa din cauza deformațiilor sale, iar într-o altă relatare, a fost aruncat de pe Muntele Olimp de Zeus pentru că a protejat-o pe Hera de avansurile sale.^[8]

Ca zeu fierar, Hefaistos a fabricat toate armele zeilor din Olimp. A slujit ca fierar al zeilor și a fost venerat în orașele industriale și centrele meșteșugărești din Grecia, în special Atena. Cultul lui Hefaistos a avut sediul în Lemnos.^[7] Simbolurile lui Hefaistos sunt ciocanul de fierar, nicovala și perechea de clești.

Etimologie

În dialogul socratic Cratil de Platon, Socrate consideră că s-ar trage din phaeos histora „cunoscător al luminii” dar consideră mai natural să aibă la rădăcină Phaistos „strălucitor” cu un e adăugat.^[9]

Hefaistos apare în Linearul B ca A-pa-i-ti-jo , într-o inscripție găsită la Knossos. Inscripția atestă venerarea sa la acel moment, deoarece se citește (H) āpʰaistios , ^[10] sau Hāphaistion . ^[11] ^[12] Teonimul grecesc Hēphaistos este cel mai probabil de origine pre-grecească, având formă fără -i- ( forma attică Hēphastos ) ce prezintă o variație tipică pre-greacă.

Caracterizare

Epitete

Amphigýeis (Ἀμφιγύεις) - „șchiopul”;
Klytotékhnēs (Κλυτοτέχνης) - „meșteșugar renumit”;
Polýmētis (Πολύμητις) - „perspicace”, „priceput în toate” ;

Atribute

Hefaistos, divinul întemeietor al artelor metalurgice, era reprezentat de cele mai multe ori cu înfățișarea unui fierar puternic, cu brațele musculoase și cu pieptul acoperit de păr. Avea părul lung și vâlvoi; o barbă ascuțită îi împlinea fața ce exprima atât bonomie, cât și răutate. Purta pe cap o bonetă de piele rotunjită și ascuțită. Haina-i de muncitor era scurtă și fără mâneci; era despicată în partea dreaptă și lasă descoperite umărul, brațul și o jumătate din piept. În mâna dreaptă ținea un ciocan, iar în stânga cleștele. Deși era șchiop, artiștii nu înfățișau acest lucru sau îl făceau abia vizibil.

Mitologie

Hefaistos avea propriul său palat în Olimp, unde se afla atelierul său. Hefaistos a confecționat o mare parte din echipamentul magnific al zeilor și se spune că aproape orice lucrare din metal fin, impregnată cu puteri, care apare în mituri grecești, a fost făurită de Hefaistos. El a proiectat coiful și sandalele înaripate ale lui Hermes, platoșa Aegis, faimosul brâu al Afroditei, sceptrul lui Agamemnon, armura lui Ahile, cuirasa lui Diomede, carul lui Helios, precum și arcul și săgețile lui Eros. În relatările ulterioare, Hefaistos a lucrat cu ajutorul ciclopilor - printre care și asistenții săi de la forjă, Brontes, Steropes și Arges.

Într-o secvență a mitologiei grecești, Hera l-a expulzat pe Hefaistos din ceruri din cauza deficienței sale congenitale. El a căzut în ocean și a fost crescut de Thetis (mama lui Ahile și una dintre cele 50 de nereide) și de oceanida Eurynome.^[13]

Într-o altă relatare, Hefaistos, încercând să își salveze mama de avansurile lui Zeus, a fost aruncat din ceruri de Zeus. El a căzut timp de o zi întreagă și a aterizat pe insula Lemnos, unde a fost îngrijit și învățat să devină meșteșugar de către sințieni - un trib străvechi originar din acea insulă.^[14] Scriitorii de mai târziu îi descriu handicapul fizic ca fiind consecința celei de-a doua căderi, în timp ce Homer îl face invalid încă de la naștere. Hefaistos a fost unul dintre olimpienii care s-au întors acasă după ce au fost exilați.

Hefaistos a fost căsătorit cu Afrodita. Căsătoria cu Afrodita a avut loc din cauză că, fiind supărat pe mama lui, Hera, a făurit un jilț fermecat cu care a prins-o pe zeiță. Drept răsplată pentru eliberare, a cerut să se căsătorească cu Afrodita. Zeii s-au mirat de unirea dintre slutul șchiop și zeița frumuseții. Deși era căsătorită cu Hefaistos, Afrodita a avut o aventură cu Ares, zeul războiului. În cele din urmă, Hefaistos a descoperit aventura prin intermediul lui Helios, Soarele atotvăzător, și a pus la cale o capcană în timpul uneia dintre aventurile lor. În timp ce Afrodita și Ares zăceau împreună în pat, Hefaistos i-a prins într-o plasă de lanț incasabil atât de fină, încât era invizibilă, și i-a târât pe Muntele Olimp pentru a-i face de rușine în fața celorlalți zei.

Hefaistos avea un fiu, uriașul Perifete. Zeul și-a crescut fiul în vulcanul Etna și i-a făurit o ghioagă turnată în bronz. Perifete a ajuns un tâlhar ce omora și jefuia călătorii din apropierea cetații Epidaur. A fost ucis de Tezeu în drumul acestuia spre Atena și ghioaga i-a fost luată de acesta.

Cultul lui Hefaistos

Solinus a scris că lycienii i-au dedicat un oraș lui Hefaistos și l-au numit Hephaestia. Localitatea Hephaestia din Lemnos a fost numită după zeu. În plus, întreaga insulă Lemnos era sacră lui Hefaistos.^[15]

Pausanias a scris că lycienii din Patara aveau un bol de bronz în templul lor ce aparținea lui Apollo și care fusese făcut de Hefaistos.^[16] Pausanias a mai scris că satul Olympia din Elis avea un altar pentru râul Alpheios, alături de care se afla un altar pentru Hefaistos, denumit uneori altarul „celui războinic ca Zeus”.

Insula Thermessa, între Lipari și Sicilia, era numită și Hiera lui Hefaistos (ἱερὰ Ἡφαίστου), însemnând în greacă locul sacru al lui Hefaistos.^[17]

Răspândire geografică

Cultele zeilor mitologiei grecești sunt vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat la acest moment. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice.

Referințe și note

^ ^a ^b ^c Encyclopedia of Ancient Deities (1st edition)[*], p. 212 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b RSKD / Ἥφαιστος[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b RSKD / Ἥρα[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ RSKD / Κρόνος[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ RSKD / Rhea[*][[RSKD / Rhea (dictionary entry)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b Walter Burkert, Greek Religion 1985: III.2.ii; see coverage of Lemnos-based traditions and legends at Mythic Lemnos
^ Graves, Robert (1955). The Greek Myths: 1. Harmondsworth, Middlesex, England: Penguin Books. p. 51. ISBN 0736621121.
^ Platon; Simina Noica (traducător), Constantin Noica (interpretare) (1978). „Cratylos”. Platon: Opere Vol. III. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 284.
^ Beekes 2009, p. 527.
^ Chadwick, John. Cambridge University Press, ed. [https: //archive.org/details/mycenaeanworld00chad The Mycenaean World] Verificați valoarea |url= (ajutor). pp. 99. ISBN 0-521-29037-6. Parametru necunoscut |anul= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |locație= ignorat (ajutor) La Google Books.
^ [https: //books.google.com/books? id = K4pZr3JfYqcC & pg = PA443 Anthology of Classical Myth: Primary Sources în traducere] Verificați valoarea |url= (ajutor). Hackett Publishing. 2004. p. 443. ISBN 0-87220-721-8. Parametru necunoscut |pagina= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor)Mentenanță CS1: Pipe lipsă (link) La Google Books
^ Homeric Hymn to Apollo 316–321; Homer, Iliad 395–405.
^ Homer, Iliad 1.590–594; Valerius Flaccus, ii, 8.5; Apollodorus, i, 3 § 5. Apollodorus confounds the two occasions on which Hephaestus was thrown from Olympus.
^ „ToposText”. topostext.org.
^ „Pausanias, Description of Greece, 9.41.1”.
^ „Strabo, Geography, Book 6, chapter 2, section 10”. www.perseus.tufts.edu.

Bibliografie

Mario Meunier, Legenda aurită a zeilor și a eroilor, București, Editura ALFA, 1998
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Editura Albatros, 1995
Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București, Editura Mondero, 1992,ISBN 973-9004-09-2
George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003, ISBN 973-629-035-2
J.C. Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Editions Larousse, 2003
Annalisa Izzo (adaptare text), Alexandru Macovescu (traducere în limba română) - Tezeu și firul Ariadnei, Editura Adevarul holding, București, sector 2, 2011