Hecuba
| Hecuba | |
 Hecuba | |
| Date personale | |
|---|---|
| Părinți | Dymas[*] Telecleia[*]  |
| Frați și surori | Asius[*] |
| Căsătorită cu | Priam[1][2] |
| Copii | Casandra[3] Hector[1][4] Paris[1][5] Polixena[1] Troilus[*][6] Theano[*] Deifobos[7] Helenus[*][8] Laodice[*][9] Creusa[*][2] Polydorus[*][1][10] Ilione[*][11] Antiphus[*] Q6081853[*] Hipponous[*] |
| Activitate | |
| Partener(ă) | Apollo |
Modifică date / text  | |
Hecuba este o figură a mitologiei greco-romane, fiica frigianului Dymas (sau a lui Cisseus, regele tracilor) și cea de-a doua soție a lui Priam, regele Troiei. A avut numeroși copii care, mai toți, au murit sub zidurile Troiei sau, după distrugerea cetății, au fost duși în captivitate. Printre ei se numărau: Hector, Paris – supranumit și Alexandros –, Creusa, Laodice, Polixena, Cassandra, Deiphobus, Helenus, Antiphus, Polydorus, Troilus etc.
Înainte de nașterea lui Paris, Hecuba a avut un vis ciudat. Prezicătorii i l-au tălmăcit spunându-i ca fiul care avea să-l nască va atrage ruina cetății sale. La nașterea lui Paris, Hecuba pregetă să-și ucidă însă copilul. Temându-se totuși de împlinirea destinului, îl abandonează pe muntele Ida. Mai târziu Paris vine însă la Troia și prezicerea se împlinește. După distrugerea Troiei, Hecuba a revenit drept pradă de război lui Odiseu.
Copleșită de durerea de a-și fi văzut rând pe rând copiii uciși, înainte de a pleca în captivitate, e nevoită să asiste neputincioasă la sacrificiul fiicei ei, Polixena. Urcându-se pe corabie, vede trupul neînsuflețit al fiului ei Polydorus, aruncat de valuri la țărm. Polydorus fusese ucis de către regele Polymnestor spre a fi jefuit. Înainte de plecare, împreună cu celelalte femei troiene, Hecuba găsește totuși răgazul și puterea necesară ca să răzbune moartea fiului ei. Îmbarcându-se apoi din nou, Hecuba scapă de urmărirea însoțitorilor lui Polymnestor care vor să o pedepsească, și-și găsește refugiul și moartea în valurile mării. După o altă versiune, ea ar fi fost metamorfozată într-o cățea.
Este simbolul durerii și al refuzului de a accepta fatalitatea.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Q23928052[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Q24492471[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24762091[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24395134[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24474596[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24496026[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24392767[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24758909[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24446622[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24487641[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q24428160[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
