Gheorghe T. Kirileanu

Gheorghe Teodorescu Kirileanu
Date personale
Născută	13 martie 1872 Holda
Decedată	13 noiembrie 1960 (88 de ani) Piatra-Neamț
Părinți	Grigore și Ioana Chirileanu
Frați și surori	Simion T. Kirileanu
Naționalitate	România
Ocupație	magistrat, bibliotecar, editor, folclorist, bibliofil, cercetător
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Universitatea din Iași
Membru de onoare al Academiei Române

Gheorghe Teodorescu Kirileanu (n. 13 martie 1872, Holda, com. Broșteni, Județul Neamț, azi județul Suceava - d. 13 noiembrie 1960, Piatra-Neamț) a fost un cărturar, magistrat, bibliotecar regal, publicist, bibliofil, folclorist, istoric literar și editor român, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române.

Cel mai important și longeviv editor (1906-1960) al scrierilor lui Ion Creangă și unul din primii editori ai scrierilor literare și politice ale lui Mihai Eminescu (1905, în colaborare cu Ion Scurtu).

Biografie

Gheorghe Kirileanu s-a născut în familia lui Grigore și a Ioanei Chirileanu, tatăl fiind pădurar, vânător de urși și pescar de lostrițe la Moșia regală Broșteni. A rămas orfan de la 7 ani, prin moartea mamei la nașterea fratelui său (Simion T. Kirileanu, 1879-1926). Cei doi orfani au fost înfiați de bunicul patern, preotul Teodor/Todică Ioanovici și soția sa, preoteasa Axinia, schimbându-li-se numele în Teodorescu.

A început studiile primare la Școala din Broșteni (1878) și le-a continuat la Școala nr. 1 din Fălticeni (1881-1883), unde a urmat și primele două clase gimnaziale (1883-1885).

Portretul lui Grigore Chirileanu - de Octav Băncilă (1912)

Din motive de boală și lipsuri materiale, întrerupe un an școlarizarea. În toamna lui 1886 pleacă la Iași, cu gând să obțină una din cele două burse de la Seminarul „Veniamin Costachi” (tatăl adoptiv și-l dorea urmaș la preoție). În urma eșecului, e îndemnat să urmeze Școala de cântări bisericești de pe lângă Biserica Domnească Sf. Ioan din Piatra-Neamț, spre a-și spori șansele. Dar, din anul următor, în urma insistențelor învățătorului-folclorist Mihai Lupescu pe lângă preotul Todică, a urmat (cu bursă) și a absolvit în mod strălucit Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1887-1891) . A susținut apoi și diferențele gimnaziale, astfel că a putut urma (cu bursă din partea Casei Regale) cursul superior de la Liceul particular „Institutele-Unite” (1892-1895), unde și-a dat și bacalaureatul.

Studiile universitare le-a început la facultățile ieșene de Fizico-Chimice (cu perspectiva unei burse la Freiberg, în Saxonia) și de Litere, dar a renunțat la prima din cauza mai vechilor motive pulmonare, iar la cea de a doua din cauza unei ranchiune a profesorului Aron Densușianu. A trecut astfel la Facultatea de Drept (1896-1900), iar licența și-a luat-o deplin merituos (magna cum laude) cu teza Proprietatea minelor (publicată: Iași, Tipografia „Dacia” P. Iliescu & Grossu, 1900, 72 p.).

Studiile și le-a început sub patronimicul Teodorescu, dar în anii studenției a adăugat și numele tatălui (Grigore Chirileanu), ortografiat însă cu „K”, întru cinstirea vechilor scrieri și cărți românești. Contrar aparențelor, Chirileanu nu are aceeași obârșie, ci este evocarea satului Chiril (tot din Broșteni) în care s-a refugiat bunicul patern Ion Norocel, când s-a refugiat din nordul Bucovinei (Mălini-Suceava) de treama luării la oaste sub austrieci.

Cariera

În timpul studiilor universitare, pentru a se putea întreține, a funcționat doi ani ca secretar al Consiliului inspectorilor școlari din Iași (1895-1896) și trei ani drept custode la Biblioteca Universității din Iași (1897-1900). După obținerea licenței în Drept, deși ceruse o repartiție „undeva la țară” (eventual, în comuna natală), ca să lucreze „în folosul celor din mijlocul cărora s-a ridicat” ministrul Titu Maiorescu a semnat numirea lui Judecătoria Ocolului II Iași. Continuând demersurile de inspirație semănătoristă, a fost totuși transferat (ian. 1901) la Judecătoria din Broșteni. A fost epurat după doar două luni (1 aprilie 1901), în următoarea guvernare (Dimitrie A. Sturdza), sub pretextul unor reduceri bugetare (în fapt, pentru convingerile sale junimiste).

Rămas fără slujba la stat, a funcționat un an ca profesor de limba română la Liceul particular de fete „Emilia Humpel” din Iași și alți doi ani ca profesor particular în familia prințului și entomologului Aristide Caradja din Grumăzești-Neamț. Revine în 1904 în structurile bugetare, ocupând - printr-un concurs pe țară - postul de inspector comunal (subprefect) la Broșteni. Este din nou disponibilizat (din aceleași motive) la 1 aprilie 1905 (guvernare: Ion I.C. Brătianu). Aflat în mare dificultate materială, prin mijlocirea lui Louis Basset (secretarul particular al Regelui Carol I) primește - datorită prestigiului intelectual de care se bucura încă din anii studiilor preuniversitarea - postul de redactor în Cancelaria Palatului Regal. I s-a încredințat apoi, în contextul jubiliar al anului 1906, misiunea redactării și editării monografiilor celor 5 moșii regale, îndatorire îndeplinită exemplar:

Dacă vei lua în mână „Descrierea moșiei regale Broșteni, județul Suceava”, de dl. Gh. T. Kirileanu, nu se poate să n-o cetești până la sfârșit. Sunt acolo știri istorice, note despre gospodăria veche și cea nouă, elemente de limbă și cultură, cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută (N. Iorga, în: Neamul românesc, an I, 1906, nr. 52, p. 861).

Va primi apoi și atribuțiuni de casier, de secretar pentru corespondența în limba română, de coordonator al oficiului petiții și cereri de ajutoare.

Din 1909, Regele Carol I îi încredințează postul de bibliotecar al Palatului Regal (i-a urmat elvețianului Marcel Godet, devenit director al Bibliotecii Naționale din Elveția). Aceeluiași suveran - și tot din 1909 - G.T. Kirileanu îi datorează și misiunea de a redacta cuvântările regale prilejuite de evenimente istorice, ecleziastice și culturale. Va avea această însărcinare și-n anii domniei lui Ferdinand I.

Din anii refugiului Casei Regale la Iași (1916-1918) se statornicește și o strânsă colaborare a lui G.T. Kirileanu cu Prințul Barbu Știrbey, „omul de taină” al Familiei Regale. Între înaltele dovezi ale prețuirii ce i se acorda - numirea lui G.T. Kirileanu ca secretar general al guvernului de tranziție Barbu Știrbey (4-20 iunie 1927).

Îndată după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, distinsul bibliotecar regal este îndepărtat prin pensionare forțată (iunie 1930). Va continua să funcționeze ca secretar general al Fundației Universitare „Regele Ferdinand I” din Iași. Deși fusese numit „pe viață” în acest post de însuși suveranul întregitor de țară, îl va părăsi prin demisie (1935), datorită presiunilor la care era supus.

Din 1935 s-a stabilit la Piatra-Neamț, în casa anume construită, pentru el și biblioteca sa, pe str. Ștefan cel Mare nr. 25 (astăzi - 27). La 24 februarie 1956 a donat orașului Piatra-Neamț biblioteca sa de circa 30.000 de volume (carte și periodice), cu publicații dintre anii 1630-1960. Colecția de manuscrise a fost donată Bibliotecii Academiei Române, prin mijlocirea viitorului director Gabriel Ștrempel

Editor al scrierilor lui Ion Creangă și M. Eminescu

Printr-un articol publicat în revista de folclor „Șezătoarea” din Fălticeni la zece ani după trecerea lui Ion Creangă în veșnicie, a atras atenția asupra risipirii manuscriselor acestuia - semnal publicistic remarcat și de Titu Maiorescu.

A revenit în atenția marelui critic când a semnalat (tot în ”Șezătoarea”) lipsa de probitate editorială și erorile lui Ștefan O. Iosif și ale lui Ilarie Chendi, realizatorii unei ediții Ion Creangă, Opere complete (București, Minerva, 1902).

La îndemnul lui Titu Maiorescu, a devenit, din 1906, cel mai important și longeviv editor al scrierilor lui Ion Creangă. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu (1905).

Pasionat de publicistica eminesciană și dornic să reediteze parte din articolele marelui gazetar, obține de la Nicolae Filipescu (în iarna 1902-1903, la recomandarea lui T. Maiorescu) colecția pe 5 ani a ziarului „Timpul” (1877-1878, 1880-1883). Mai mult, primise de la cei doi și făgăduiala unor „înlesniri de publicare”. Se va asocia în acest proiect cu publicistul și istoricul literar Ion Scurtu, care susținuse un doctorat întru Eminescu la Leipzig (1902) și publicase o primă biografie a acestuia. Din cele trei volume astfel plănuite (M. Eminescu. Scrieri politice și literare. Manuscrise inedite și culegeri din ziare și reviste. Ediție critică) va apare însă numai primul volum (Minerva, 1905). Colaborarea celor doi a încetat deoarece I. Scurtu își asumase - în Introducere - deplina responsabilitate a ediției, adresându-i doar simbolice cuvinte de mulțumire lui G.T. Kirileanu. Acesta a suportat cu inegalabilă discreție marea nedreptate, iar istoria literară îl va credita constant pe I. Scurtu ca unic editor, pe deplin „merituos”, „laborios și onest” al volumului.

Bibliografie

Scrieri (selectiv)

• Proprietatea minelor. Teză de licență în Drept. Iași, Facultatea de Drept, 1900, 72 p.
• Cartea țăranului român (în colaborare cu înv. Constantin Brudariu). București, Casa Școalelor, 1901; 340 + 4 p.
• Descrierea moșiei regale Broșteni, județul Suceava. București, Carol Gobl, 1906, 148 p + f.h.
• Cercetări asupra hranei țăranului (în colaborare cu prof. dr. G. Proca). București, Imprimeria Statului, 1907; 47 p. Extras.
• M. Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă ("Timpul", decembrie 1877). Republicate cu prilejul comemorării a 20 de ani de la moartea scriitorului de [G. T.] K[irileanu]. Vălenii de Munte, 1909, 48 p.
• G. T. Kirileanu. Scrieri. Vol. 1. Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și indici de Constantin Bostan. București, Minerva, 1989; L + 437 p.
• G. T. Kirileanu. Scrieri. Vol. 2. Ediție îngrijită, note, comentarii și bibliografie de Constantin Bostan. București, Minerva, 1997; 459 p.
• G. T. Kirileanu. Sub trei regi și trei dictaturi. Aminitiri, jurnal și epistolar. Vol. 1: 1872-1916. Ediție îngrijită, cuvânt înainte, note și bibliografie de Constantin Bostan. Piatra-Neamț, Crigarux, 2004.
• G. T. Kirileanu. Martor la istoria României. 1872-1960. Jurnal și epistolar. Vol. I-IV (1872-1922). Ediție îngrijită, cuvânt înainte, note și indice de Constantin Bostan. București, RAO, 2013-2017.
• G. T. Kirileanu. Martor la istoria României. 1872-1960. Jurnal și epistolar. Vol. V (1923-1927). Ediție îngrijită, cuvânt înainte, note și indice de Constantin Bostan. București, Saeculum I.O., 2019.

Ediții

• M. Eminescu. Scrieri politice și literare. Manuscrise inedite și culegeri din ziare și reviste. Vol. 1 (1870-1877). Ediție critică [de I. Scurtu și G. T. Kirileanu]. București, Minerva, 1905, XXXVI + 451 p.
• I. Creangă. Opere complete. Cu o prefață [de Gh. T. Kirileanu și Ilarie Chendi] și un indice [de Al. Vasiliu și Gh. T. Kirileanu]. Ediție nouă revăzută, București, Minerva, 1906; XV + 447 p. [Au urmat ediții în: 1909, 1915, 1916, 1928, 1932, 1934...].
• Ion Creangă. Opere. Ediție critică cu note, variante și glosar de G. T. Kirileanu. București, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", 1939; 351 p. + 27 f.pl.
• Ion Creangă. Pagini alese. Ediție îngrijită de G. T. Kirileanu. Prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. București, ESPLA, 1959; XIII + 304 p.
• Ion Creangă. Amintiri, povești, povestiri. Ediție îngrijită de G. T. Kirileanu. Prefață de Al. Piru. București, ESPLA, 1960, XIV + 298 p.

Corespondență

• Scrisori către Artur Gorovei. Ediție îngrijită și introducere de Maria Luiza Ungureanu. București, Minerva, 1970, pp. 123-222.
• G. T. Kirileanu. Corespondență. Ediție îngrijită, note, tabel cronologic, bibliografie și indici de Mircea Handoca. București, Minerva, 1977, XIV+711 p.
• Mihai Costăchescu. Corespondență. Volum editat de Dumitru Ivănescu, Virginia Isac, Sorin D. Ivănescu. Iași, Junimea, 2003, pp. 133-422.
• Scrisori către Leca Morariu, ediție îngrijită de Eugen Dimitriu. Suceava, Fundația Culturală „Leca Morariu”, 2007, pp. 5-74.
• Petru Caraman. Corespondență, Vol. I-II. Ediție îngrijită de Ion H. Ciubotaru și Remus Zăstroiu, prefață de Ion H. Ciubotaru. Iași, Ed. Universității „Al. Ioan Cuza”, 2016, vol. II: pp. 415-468.

Referințe critice (în ordine cronologică)

În volume:

• Bostan, Constantin; Ciucă, Valentin. Gh. Theodorescu-Kirileanu. Contribuții documentare. Piatra-Neamț, 1970.
• Datcu, Iordan; Stroescu C., Sabina. Dicționarul folcloriștilor. Folclorul literar românesc. București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1979; pp. 253-255.
• Ciopraga, Constantin. Propilee. Cărți și destine, Iași, Junimea, 1984, pp. 342-349.
• G. T. Kirileanu sau viața ca o carte. Mărturii inedite. Ediție îngrijită și cuvânt înainte de Constantin Bostan. București, Ed. Eminescu, 1985.
• Prangati, Constantin. Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț: de la Grigore Ureche până în zilele noastre. Piatra-Neamț, Crigarux, 1999, pp. 130-132.
• Săndulescu, Al. Întoarcere în timp: memorialiști români. Ed. a II-a, revăzută și adăugită. București, Muzeul Național al Literaturii Române, 2008, pp. 282-289.
• Bostan, Constantin. G.T. Kirileanu - un destin, sub semnul lui Eminescu și Creangă, la Palatul Regal. Piatra-Neamț, Acțiunea, 2010.
• Tomșa, Constantin. Un dicționar al literaturii din județul Neamț: de la copiști la suprarealiști (secolul al XV-lea - 2012), Piatra-Neamț, Cetatea Doamnei&Crigarux, 2014, pp. 233-237.
• Satco, Emil; Niculică, Alis. Enciclopedia Bucovinei. Personalități, localități, sociteăți, presă, instituții, vol. II, Suceava, Ed. Karl A. Romstorfer, 2018, pp. 330-331.
• Bostan, Constantin. G.T. Kirileanu: mărturii epistolare din orizontul „Mamei Bistrița” și al lui „Moș Ceahlău”, Iași, Timpul, 2023.

În periodice (selectiv):

• Gorovei, Artur. Șezătoarea. Povestea vieții unei reviste de folclor; în: Anuarul Arhivei de folclor, I, 1932, pp. 9-39.
• Pop, Augustin Z.N. G.T. Kirileanu la 85 de ani; în: Revista de folclor, an II, 1957, nr. 3, martie, pp. 97-105.
• Turcu, Constantin. G.T. Kirileanu la 85 de ani; în: Iașul literar, III, 1957, nr. 3, martie, pp. 122-124.
• Perpessicius. Editorul lui Creangă: G.T. Kirileanu; în: Tribuna, VIII, 1964, nr. 52, p. 10.
• Turcu, Constantin. Din istoricul Dicționarului român-german al lui H. Tiktin; în: Anuar de lingvistică și istorie literară, XIX, 1968, pp. 159-167.
• Datcu, Iordan. Profil: G.T. Kirileanu; în: Ateneu, VI, 1969, nr. 7, iulie, p. 16.
• Cioculescu, Șerban. Corespondența lui G.T. Kirileanu; în: România literară, XI, 1977, nr. 37, 15 sept., p. 7.
• Cioculescu, Șerban. G.T. Kirileanu și Creangă; ibidem, nr. 38, 22 sept. p. 7.
• Datcu, Iordan. Un editor al publicisticii eminesciene ignorat: G.T. Kirileanu; în: Manuscriptum, IX, 1978, nr. 3, pp. 28-30.
• Bostan, Constantin, G.T. Kirileanu și „Istoria...” lui Călinescu; în: Tribuna, XXVII, 1983, nr. 6, 10 febr., p. 3.
• Cioculescu, Șerban, Posteritatea lui „Moș Ghiță”, în: România literară, anul XIX, 1986, nr. 8, 20 febr., p. 7.
• Zub, Alexandru, „mai mult înăuntru decât în afară”, în: Convorbiri literare, anul XCIII, 1987, nr. 3, mart., pp. 4-5.
• Georgescu, Nicolae. Eminesciana. Cărți la centenar: Un cărturar moldav [G.T. Kirileanu], în: Luceafărul, anul XXXII, 1989, nr. 30, 29 iul., p. 2.
• Ornea, Z. Contribuții [G.T. Kirileanu], în: România literară, anul XXII, 1989, nr. 37, 14 sept., p. 2.
• Spiridon, Vasile, Huhurezul de la Cotroceni, în: Ateneu, anul XLII, 2005. nr. 3, martie, p. 16.
• Busuioc, Nicolae, „Moș Ghiță” Kirileanu, în: Cronica veche, 2012, nr. 2, 27 febr., p. 7.
• Voncu, Răzvan, G.T. Kirileanu par lui-même, în: România literară, an XLVI, 2014, nr. 5, 31 ian., p. 10.
• Spiridon, Vasile. Mărturia lui G.T. Kirileanu (I); în: Convorbiri literare, an CXLVIII, 2014, nr. 8, aug. pp. 89-91;
• Spiridon, Vasile. Mărturia lui G.T. Kirileanu (II); ibidem, nr. 9, sept., pp. 77-79;
• Voncu, Răzvan. Ani tulburi; în: România literară, an XLVIII, 2016, nr. 45, 21 oct., p. 6.
• Bostan, Constantin. Perpessicius – Kirileanu, o prietenie sub semnul lui Eminescu și Creangă [I-III]; în: Convorbiri literare, an. 150, 2017; nr. 1, ian., pp. 41-43; nr. 2, febr., pp. 45-47; nr. 3, mart., pp. 75-77.
• Voncu, Răzvan. Kirileanu în ani tulburi; în: România literară, an L, 2018, nr. 30-31, p. 6.

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – K
• CENTRUL INTERNAȚIONAL DE INFORMARE BIBLIOGRAFICĂ „ION CREANGĂ” (Piatra-Neamț, România – Chișinău, Republica Moldova) Arhivat în 11 februarie 2015, la Wayback Machine.
• Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu Neamț