Ilarie Chendi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ilarie Chendi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dârlos, România Modificați la Wikidata
Decedat (41 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație critic literar[*]
istoric Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata

Ilarie Chendi (n. 14 noiembrie, 1871, Dârlos, comitatul Târnava Mică — d. 23 iunie 1913, București) a fost un critic literar român, aparținând curentului sămănătorist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ilarie a fost fiul lui Vasile Chendi, preot, și al Elizei (n. Hodoș). Urmează clasele primare la Bandul de Câmpie, iar apoi Gimnaziul Evanghelic German din Mediaș și Sighișoara, (actualul Liceu „Josef Haltrich”), locuind în același oraș.[2]. Între 1891-1894 frecventează Seminarul Teologic din Sibiu, iar între 1894-1898 Facultatea de Litere de la Universitatea din Budapesta. Colaborează apoi, la Sibiu, la redactarea Enciclopediei române a lui Corneliu Diaconovici, după care lucrează în redacția publicației „Tribuna poporului” de la Arad. Se mută în 1898 la București, devenind bibliotecar la Biblioteca Academiei. Înființează revistele „Viața literară” (1906), „Viața literară și artistică” (1907) și „Cumpănă” (1909), ultima condusă împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel. Face parte din primul comitet al Societății Scriitorilor Români (1909).

Șt. O. Iosif moare în ziua 22 Iunie 1913 la București. Apropiații care știau de jurâmântul de credință au făcut totul ca Ilarie Chendi (care locuia tot în București) să nu afle de moartea de "fratelui". Dar vestea nu putea fi ascunsă din cauza ziarelor și întâlnirilor dese dintre cei doi! Chendi află a doua zi când se și sinucide respectându-și astfel jurâmântul! Au fost îngropați cu mare jale la cimitirul Belu, amândoi în aceeași zi de 25 Iunie 1913.[necesită citare]

A fost unul dintre principalii promotori ai curentului sămănătorist, văzut în sensul tradiției realismului popular al „Tribunei” sibiene, distanțat de direcția instituită de Nicolae Iorga.

În localitatea Arad, pe str. Ilarie Chendi nr. 1-3, se găsește „Casa Ilarie Chendi”, înscrisă în Lista monumentelor istorice sub codul AR-II-m-B-00493. [3]
Pe data de 7 februarie 2008 a avut loc la Biblioteca Metropolitană București lansarea ediției Ilarie Chendi, Scrieri, în 10 volume, realizată de profesorul universitar Dumitru Bălăieț, pe parcursul a peste 25 de ani de cercetare. [4]

Opera[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

  • S-au dus în țară (nuvelă), Sibiu, 1893
  • Începuturile ziaristicii noastre (1789–1795), Orăștie, 1900
  • Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890–1900), Oradea, 1901
  • Preludii. Articole și cercetări literare, București, 1903
  • Foiletoane, București, 1904; ediția a II-a, 1925
  • Fragmente. Informațiuni literare, București, 1905
  • Impresii, București, 1908; ediția a II-a, 1924
  • Portrete literare, București, 1911
  • Schițe de critică literară, București, 1924

Reeditări[modificare | modificare sursă]

  • Pagini de critică, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Vasile Netea, București, Editura pentru Literatură,1969
  • Scrieri, ediție, prefață, tabel cronologic, note și comentarii de Dumitru Bălăeț, vol. I-X, București, Editura Minerva, 1988-2008
  • Eminescu și vremea sa, ediție îngrijită, studiu introductiv, notă asupra ediției și schiță biobliografică de Răzvan Voncu, București, Editura Viitorul Românesc, 1999

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Popa, Ilarie Chendi, București, Editura Minerva, 1973
  • Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ilarie Chendi.