Gabriel Ștrempel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gabriel Ștrempel
Date personale
Născut (92 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Gabriel Ștrempel (n. 8 septembrie 1926, Pomi, România) este un istoric, filolog și bibliograf român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este absolvent al Liceului „Mihai Eminescu” din Satu Mare, ca șef de promoție,[necesită citare] își susține bacalaureatul în anul 1947 - clasele IV-VI le-a urmat la Liceul Brătianu din Pitești (1942-1946), fiind refugiat politic din Ardeal. Urmează Facultatea de Istorie a Universității din București 1947-1951. Doctoratul îl susține la Universitatea din Cluj în anul 1967, pe atunci, singurul centru de studii pentru istoria medievală. Teza de doctorat având titlul Copiști de manuscrise românești până la 1800 a fost publicată la Editura Academiei Române în anul 1959.

În anul 1950, student în anul IV fiind, este angajat prin concurs ca bibliotecar ajutor la Biblioteca Academiei Române, în anul 1953 devenind bibliotecar principal și delegat cu coordonarea serviciilor unite de documente istorice și manuscrise. În anul 1955 devine cercetător principal și este titularizat șeful secției de manuscrise–documente istorice. Apoi, pe rând, prin concurs, ocupă postul de șef de sector în anul 1959 și în anul 1965 șef al Secției Colecții Speciale (documente, manuscrise, cărți rare, stampe, hărți, numismatică, muzică).

Din 1975 ocupă funcția de director adjunct, iar în 1993 devine director, apoi director general al Bibliotecii Academiei Române, în prezent fiind director general onorific.

A efectuat călătorii de specializare și cercetări istorice în Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Grecia, Austria, Germania, Franța, Suedia, Israel, Italia. A fost cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga unde a contribuit la apariția volumelor I-III din Documentele Răscoalei din 1821. A conferențiat mai mulți ani la centrul de pregătire a muzeografilor Arhiepiscopiei Ungrovlahiei și Ardealului de la Techirghiol. A ținut cursuri de Istoria civilizației și culturii românești și de Istoria scrisului și a cărții la Universitatea din București.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru de onoare al Academiei Române (1993)
  • Membru al Uniunii Scriitorilor
  • Membru de onoare al Societății Numismatice Române
  • Membru de onoare al Societății de Științe Filologice
  • Membru Honoris Causa al Universității Vasile Goldiș din Arad

Premii și decorații[modificare | modificare sursă]