Sinagoga de lemn din Piatra Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vechea sinagogă din lemn - Piatra Neamţ, judeţul Neamţ

Sinagoga de lemn din Piatra Neamț. Sinagoga de lemn Baal Șem Tov din Piatra Neamț, situată pe strada Dimitrie Ernici, nr. 7, datează din 1766 și este considerată cea mai veche din România.[1]

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Actuala construcție s-a ridicat în baza hrisovului din 19 iulie 1766 semnat de voievodul Grigore al III-lea Ghica[2] pe locul alteia mai vechi, care exista înainte de 1497.[1]

Sinagoga este construită din bârne groase învelite cu taban atât la interior cât și la exterior. Are o temelie înaltă de piatră, astfel că intrarea în sinagogă se face prin coborârea mai multor trepte. Interiorul se prezintă ca o galerie închisă cu două etaje la nord și un singur etaj la vest, unde e sinagoga femeilor, la sud aflându-se o altă galerie, de mai mici dimensiuni, destinată copiilor. În peretele estic al sinagogii este așezată Urna Sfântă, lucrată în 1835 de Saraga Itchok ben Moische, este executată în lemn sculptat și dispusă în trei etaje, fiecare nivel fiind așezat pe coloane rotunde acoperite cu bronz și argint. În sinagogă s-a mai păstrat și o perdea cu șapte triunghiuri și o inscripție în ebraică din care rezultă că a fost realizată în 1767, la un an de la construirea actualului edificiu. Altarul, suflat cu aur, are o vechime de 250 de ani.[2]

Renovări[modificare | modificare sursă]

În 1826, sinagoga a fost reparată și renovată. În 1872 s-au întreprins noi renovări, în interior și exterior. În 1922 și 1928 s-au adus noi îmbunătățiri.[3]

În anul 2009, cu ocazia sărbătorii de Hanuka s-a reinaugurat sinagoga catedrală Baal Shem Tov, după ce a fost renovată. Restaurarea sinagogii a durat mai mulți ani, cheltuielile fiind suportate de Ministerul Culturii și Cultelor din România și de Fondul Mondial al Monumentelor Istorice de la New York. Lemnul vechi, atacat de o ciupercă, a fost înlocuit.[4] Din părțile originale ale construcției s-au păstrat cupola și pereții laterali.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]