Daniel Tătaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Daniel Tătaru

Daniel Ioan Tătaru (n.6 mai 1967, Piatra Neamț, județul Neamț) este un matematician român; în prezent, este la Universitatea Berkeley din California.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Anii timpurii[modificare | modificare sursă]

Daniel Tătaru a urmat studiile medii în localitatea natală. În timpul liceului, a participat la toate olimpiadele naționale de matematică; în clasa a 9-a a obținut premiu special, iar din clasa a 10-a nu a mai coborât de pe locul I. În 1985 și 1986 a obținut locul I la Olimpiada Internațională de Matematică, reușind în același timp performanța de a obține în premieră punctajul maxim al concursului: 40 de puncte.

Între anii 1986-1990, urmează cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. A terminat ca șef de promoție, cu 10 pe linie, și s-a implicat în cercetare încă din anii studenției. Lucrarea sa de licență a fost dedicată ecuațiilor Hamilton-Jacobi în spații Banach, în legătură cu semigrupuri neliniare, cu Viorel Barbu, în calitate de îndrumător. Pentru aceasta el a fost distins cu premiul "Gheorghe Țițeica", de la Academia Română de Științe.

În Statele Unite[modificare | modificare sursă]

După absolvirea facultății din Iași, Daniel Tătaru a plecat peste hotare pentru a urma cursurile de doctorat la West Virgina University, pe care le-a terminat in 1992. A obținut doctoratul în doi ani, față de patru-cinci, cît durează în mod obișnuit. [1]

În 1993, la doar 25 de ani, a devenit cadru didactic la Northwestern University, in Evanston, Illinois, prezentă în topul 30 al celor mai bune universități din lume. A urmat toate gradele didactice ale acestei Universități: asistent universitar (1992-1996), conferențiar (1996-1999) și profesor (1999-2001).

În 2001, se transferă la Universitatea Berkeley din California, universitate la care este și în prezent profesor.

La 33 de ani, contribuțiile sale la studiul ecuațiilor hiperbolice neliniare erau răsplătite cu cel mai prestigios premiu pentru matematică din SUA, cel al Societății Americane de Matematică. Premiul în cauză se acordă o dată la trei ani pentru contribuții excepționale în analiza matematică. În același an, excelența sa în matematică este recunoscută prin invitația de a conferenția la cel mai prestigios eveniment de matematică din lume: Conferința Internațională de Matematică de la Beijing.

Cercetările sale duc mai departe seria descoperirilor revoluționare în domeniu. Ecuațiile diferențiale Hamilton-Jacobi, pe care el le-a descifrat cum nu se poate mai bine, au făcut ca Tătaru să fie citat de fiecare dată cînd se explică cum forma obiectelor modelează undele electromagnetice. Un articol din The Mercury News avansa ipoteza că descoperirile lui Tătaru vor revoluționa modul în care se construiesc aparatele de MRI (de investigare radiografică) și cercetările geofizice. "Conform rezultatelor lui Tătaru", ca o recunoaștere a meritelor sale la nivel mondial, ecuațiile pe care le-a dezvoltat s-ar putea numi în curînd ecuațiile Hamilton-Jacobi-Tătaru.

În devine un membru de onoare al Institutul de Matematică "Simion Stoilow" din București.

În 2002 obține premiul "Bôcher Memorial Prize" acordat de American Mathematical Society o dată la 3 ani pentru rezultate remarcabile in analiza matematică. Deși este supranumit "matematicianul secolului 21", și nu a uitat de unde a plecat, el este mai celebru în străinătate decât în România. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Românul care face invizibilul vizibil, 15 aprilie 2008, Cristinel C. Popa, Jurnalul Național, accesat la 17 iunie 2013
  2. ^ Romani cu care ne mandrim: Daniel TATARU « Romania10's Blog

Legături externe[modificare | modificare sursă]