Trafic de influență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Traficul de influență reprezintă practica ilegală de a folosi influența unui oficial guvernamental sau a unei persoane cu autoritate pentru a obține favoruri sau tratament preferențial, de obicei în schimbul unei mite

Traficul de influență se distinge de activitatea de lobby, deoarece aceasta din urmă este legalizată și reglementată în anumite state precum cele din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Traficul de influență este ilegal în România, precum și în Franța, Spania, Portugalia, Belgia, Brazilia, Argentina.

Cazuri cunoscute[modificare | modificare sursă]

  • În 2012, vice-președintele Argentinei Amado Boudou a fost acuzat că era proprietarul indirect al tipografiei Ciccone Calcográfica, o companie privată care avea contracte pentru a imprima peste 120 de milioane de bancnote Argentiniene, numere de înmatriculare și alte afaceri cu statul. Contractele au fost atribuite de Boudou însuși, pe vremea când el a fost Ministru al Economiei în Argentina.[1]
  • În decembrie 2008, Guvernatorul de Illinois, Rod Blagojevich , a fost acuzat de trafic de influență, în încercarea de a vinde locul din Senat lăsat liber de președintele ales, Barack Obama.[2]

Legislația din România[modificare | modificare sursă]

Codul penal al României, adoptat în 2014, în capitolul „Infracțiuni de corupție”, la Art. 291, definește astfel traficul de influență: [3]

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Anterior, vechiul cod penal definea astfel traficul de influență, în art. 257:[4]

Traficul de influență constă în primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar sau alt angajat, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Cu aceeași pedeapsă se sancționează și promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuțiuni.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.lanacion.com.ar/el-caso-de-la-ex-imprenta-ciccone-t47923 El caso de la ex imprenta Ciccone (Spanish)
  2. ^ Hornick, Ed; Kristi Keck; Brianna Keilar (31 decembrie 2008). „Senate Democrats hope stalling can block Blagojevich's pick”. CNN. Există o versiune arhivată la 13 mai 2011. http://www.webcitation.org/5ydw3SCId. Accesat la 31 decembrie 2008. 
  3. ^ Noul Cod Penal
  4. ^ Trafic de influență

Referințe[modificare | modificare sursă]