Abuz de putere
| Parte dintr-o serie despre |
| Corupție |
|---|
 |
|
Abuz politic și administrativ |
|
Prevenire și combatere |
|
Efecte și consecințe |
|
Corupția în lume
|
|
Instituții anticorupție |
Abuzul în serviciu, denumit și abuz în funcție, constă în încălcarea sau neindeplinirea de către un funcționar public a îndatoririlor de serviciu, dacă prin această încălcare se aduc prejudicii intereselor legale ale unor persoane fizice sau juridice. Abuzul în serviciu este sancționat cu răspundere penală și îndepărtarea oficialului din funcție. Abuzul de putere face referire, de asemenea, la situațiile când un funcționar public folosește puterea pe care o are pentru propriul câștig personal.
Istoric
[modificare | modificare sursă]În România
[modificare | modificare sursă]România este unul din relativ puținele state unde abuzul în serviciu per total este incriminat, celalalte sisteme juridice europene preferând să incrimineze punctual modalități prin care acesta se poate realiza.
Prevederea legală se găsește la articolul 297 din Codul Penal, însă nu este o reglementare nouă.[1] Aceasta a fost în schimb introdusă de Codul Dongoroz.
Abuz instituțional
[modificare | modificare sursă]Abuzul institutional reprezintă maltratarea unor persoane (de multe ori copii sau persoane în vârstă) de către un sistem ce deține puterea.[2] Acest lucru poate varia de la acte precum cum ar fi neglijarea copiilor din orfelinate și a bătrânilor din aziluri, abuzul lor fizic sau sexual până la programe ineficiente de asistență socială care nu se ridică la standarde acceptabile.[2]
Ofițeri de poliție
[modificare | modificare sursă]În state dictatoriale și corupte, ofițerii de poliție pot efectua mai multe abuzuri în funcție. De exemplu, rasismul instituțional a fost găsit în forțele de poliție moderne ale unor state.[3]
Ofițeri individuali sau uneori unități întregi pot fi corupți sau pot efectua diverse abuzuri sau abateri disciplinare; acest lucru se întâmplă ocazional în multe forțe de ordine, dar este deosebit de problematic atunci când salariul acestora este foarte scăzut și este așadar completat de mită.[4] Poliția de multe ori poate acționa cu brutalitate la situații conflictuale,[5] pentru a extrage o confesiune de la o persoana care nu este neapărat bănuită de vinovăție,[6] precum și în alte circumstanțe. Cazuri individuale de rasism apar chiar și atunci când forțele de poliție, în ansamblu, nu sunt dovedite a fi rasiste.[7]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ T. Manea-Săbău, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra autorității, contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu, de fals de înscrisuri, contra siguranței circulației pe drumurile publice, contra familiei, ediția a II-a, editura Hamangiu, București, 2026, p. 1
- 1 2 Powers, J. L.; A. Mooney & M. Nunno (). „Institutional abuse: A review of the literature”. Journal of Child and Youth Care. 4 (6): 81.
- ↑ „Microsoft Word - Lawrence Inquiry.doc” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „IPS: DRUGS-MEXICO: Police Caught Between Low Wages, Threats and Bribes”. Ipsnews.net. . Accesat în .
- ↑ Edwards, Richard (). „Ian Tomlinson G20 protests death: police office faces manslaughter charge”. The Telegraph. Accesat în .
- ↑ „The police often argue that the tough 'interviewing' of suspects is the best way to extract the truth. But such strategies are exactly the sort to provoke false confessions”. New Scientist. Accesat în .
- ↑ Malkin, Bonnie (). „Dozens of Australian police officers under investigation over racist and pornographic emails”. The Telegraph. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Manea-Săbău, T. Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra autorității, contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu, de fals de înscrisuri, contra siguranței circulației pe drumurile publice, contra familiei, ediția a II-a, editura Hamangiu, București, 2026.