Constantin Stamati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru fondator al Academiei Române
Constantin (Costache) Stamati
Constantin Stamati.jpg
Constantin (Costache) Stamati
Date personale
Născut 1786
Iași, Principatul Moldovei
Decedat 12 septembrie 1869
Ocnița, județul Hotin, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Naționalitate moldovean
Cetățenie România
Ocupație scriitor
Activitate
Limbi limba română
limba greacă
limba franceză
limba rusă

Constantin (Costache) Stamati (n. 1786, Huși sau Iași — d. 12 septembrie 1869, Ocnița, județul Hotin, azi Republica Moldova) a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la Albina românească și Dacia literară.

El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler.

A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști" din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități" din Odesa. Era un bun cunoscător de franceză, rusă și greacă și a deținut mai multe funcții publice în Basarabia.

Spre sfârșitul vieții, se retrage la conacul său din satul Ocnița, unde în 1869 se stinge din viață.

Opera[modificare | modificare sursă]

Stamati l-a cunoscut pe Aleksandr Pușkin, în timpul exilului său la Chișinău (1820-1823).

În opera sa a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale: Suceava și Alexandru cel Bun în sec. XV; Marele Ștefan și bravul său hatman Arbore; Neneaca, cuconașul ei și dascălul; Geniul vechi al romanilor și românii de astăzi; Despre Basarabia și cetățile ei vechi ș.a.

Autor de compuneri originale și de imitații din autori europeni, a evocat în „Musa românească” (1868) mitologia și istoria națională, dovedind o imaginație fabuloasă și predilecție pentru viziunea macabră și umorul grotesc. A scris „Povestea povestelor” (1843), basm în versuri albe, sinteză a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. A mai scris fabule și comedia de factură clasică „Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domneau fanarioții în țară”, precum și dialogul satiric „Holteiul și boiernașul” etc.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Constantin Stamati
  • Contribuții la biografia lui Constantin Stamati, Artur Gorovei, 1931