Constantin Stamati
| Constantin Stamati | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 1786 Huși sau Iași, Principatul Moldovei | ||
| Decedat | 12 septembrie 1869 Ocnița, ținutul Hotin, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus | ||
| Copii | Constantin Stamati-Ciurea  | ||
| Cetățenie |  Principatul Moldovei Imperiul Rus | ||
| Ocupație | scriitor | ||
| Limbi vorbite | limba română limba greacă limba franceză limba rusă | ||
| Note | |||
| Premii | Ordinul Sfânta Ana, clasa a III-a[*][1] | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Constantin (Costache) Stamati (n. 1786, Huși sau Iași — d. 12 septembrie 1869, Ocnița, ținutul Hotin, gubernia Basarabia, azi Republica Moldova) a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la Albina românească și Dacia literară.[2]
El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler (1826).[2]
A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști"[necesită citare] din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități"[necesită citare] din Odesa. Era un bun cunoscător de franceză, rusă și greacă și a deținut mai multe funcții publice în Basarabia.
Spre sfârșitul vieții, se retrage la conacul său din satul Ocnița, unde în 1869 se stinge din viață.
Date genealogice
[modificare | modificare sursă]Constantin Stamati este fiul paharnicului Toma Stamati și al Smarandei.[3] Este înrudit cu Iacob Stamati, mitropolit al Moldovei.[4]
Paharnicul Toma Stamati a încetat din viață la 7 mai 1817 și a fost înmormântat lângă biserica Sf. Ilie din Chișinău.[5] Clădirea de piatră a bisericii Sf. Ilie din Chișinău datează din 1806,[6] iar Toma Stamati este unul dintre binefăcătorii ei.[7]
Scriitorul român basarabean Constantin Stamati-Ciurea este fiul lui Constantin Stamati.
Opera
[modificare | modificare sursă]Stamati l-a cunoscut pe Aleksandr Pușkin, în timpul exilului său la Chișinău (1820-1823).
În opera sa a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale: Suceava și Alexandru cel Bun în sec. XV; Marele Ștefan și bravul său hatman Arbore; Neneaca, cuconașul ei și dascălul; Geniul vechi al romanilor și românii de astăzi; Despre Basarabia și cetățile ei vechi ș.a.
Autor de compuneri originale și de imitații din autori europeni, a evocat în „Musa românească” (1868) mitologia și istoria națională, dovedind o imaginație fabuloasă și predilecție pentru viziunea macabră și umorul grotesc. A scris „Povestea povestelor” (1843), basm în versuri albe, sinteză a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. A mai scris fabule și comedia de factură clasică „Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domneau fanarioții în țară”, precum și dialogul satiric „Holteiul și boiernașul” etc.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://moldovenii.md/ru/people/140/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (ed. a II-a). Editura Academiei Române; Editura Gunivas. . p. 827. ISBN 9975-908-13-6.
- ↑ Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române M-Z, vol. II, pag. 598, Ed. Paralela 45, 2004, ISBN: 973-697-758-7
- ↑ Revista istorică: dări de seamă, documente și notițe. Anul XV, nr. 7-9, iulie - septembrie 1929, pag. 233.
- ↑ Gheorghe G. Bezviconi, Profiluri de ieri și de azi. Articole, București, 1943, pag. 183.
- ↑ Locașuri sfinte din Basarabia / Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români. – Ch. : Ed. Alfa și Omega, 2001. – 288 p.
- ↑ Gheorghe G. Bezviconi, Profiluri de ieri și de azi. Articole, București, 1943, pag. 76.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă] |
La Wikisursă există există texte originale legate de acest articol: |
- Contribuții la biografia lui Constantin Stamati, Artur Gorovei, 1931
