Gavriil Munteanu
| Gavriil Munteanu | |||
 Gavriil Munteanu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | februarie 1812 Vingard, comitatul Alba de Jos, Imperiul Austriac | ||
| Decedat | 17 decembrie 1869 (S.N. 29 decembrie) Brașov | ||
| Cetățenie |  Imperiul Austriac Austro-Ungaria  | ||
| Ocupație | cărturar și traducător | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| |||
Modifică date / text  | |||
Gavriil Munteanu (n. februarie 1812, Vingard, comitatul Alba de Jos, Imperiul Austriac – d. 29 decembrie, 1869, Brașov, Austro-Ungaria) a fost un cărturar și traducător român, profesor, apoi director al Școalelor centrale greco-ortodoxe române din Brașov, și unul din membrii fondatori ai Academiei Române.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Gavriil Munteanu s-a născut la Vingard, comitatul Alba de Jos, Imperiul Austriac în februarie 1812.
A urmat liceul la Alba Iulia, apoi a făcut studii de filozofie și drept la Universitatea din Cluj.[1]
Din 1835 Gavriil Munteanu a fost întâi prefect de studii la internatul școlii „Sfântul Sava” din București și apoi profesor la Seminariile din Buzău și Râmnicu Sărat între anii 1836-1848. Cunoscător al limbilor latină, germană și franceză, el a predat mai multe materii școlare, printre care geografia, istoria și gramatica limbii române. În această perioadă el a tradus diverse opere, printre ele numărându-se Suferințele tânărului Werther de Goethe și a elaborat primul său curs de gramatică a limbii române.[2]
În anul 1839 el a înființat, împreună cu Dionisie Romano, directorul seminarului din Buzău, gazeta Vestitorul Bisericesc (1839-1840), în care a publicat mai multe meditații religioase în proză (traduse după o ediție franceză a operei lui Heinrich Zschokke „Stunden Der Andacht zur Beförderung wahren Christenthums und häuslicher Gottesverehrung”) pe care le-a reeditat și în volumele sale de „Meditații religioase”.[3]
Revenit în anul 1849 în Transilvania, Gavriil Munteanu s-a stabilit la Brașov, unde, la insistențele lui George Barițiu, a ocupat din anul 1850 postul de profesor la prima clasă a noului înființat gimnaziu greco-ortodox, inaugurat la 1 noiembrie 1850 în șase încăperi închiriate în „casele Băcanului” (sediul Băncii „Albina” de mai târziu). Gavriil Munteanu a devenit și primul director al gimnaziului, funcție pe care a exercitat-o până la sfârșitul vieții sale. Aici el s-a remarcat prin buna organizare a activității didactice, fiind preocupat de achiziționarea mijloacelor de învățământ necesare și de dotarea bibliotecilor.[4]
Gavriil Munteanu a fost membru al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), al Societății de Științe Naturale din Bratislava etc. În anul 1867 a fost numit membru al Academiei Române.[1]
A murit la Brașov pe 17/29 decembrie 1869 de apoplexie și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului la data de 20 decembrie/1 ianuarie 1870.[5]
Opera
[modificare | modificare sursă]În perioada în care a fost director al gimnaziului din Brașov, Gavriil Munteanu a înființat Programele gimnaziului (I-VIII) în care a publicat lucrări precum:[6]
- „Întemeierea gimnaziului român de lege orientală din Brașov” (1855)
- „Încercarea de a stabili un principiu pentru ortografia română” (1860)
- „Purismul din limba română” (1862)
- „Gimnaziul, scopul final și mediile sale” (1864)
- „Studiul limbei materne în gimnaziu” (1865).
De asemenea, el a fost un autor prolific de manuale școlare:
- „Manual de geografie în două cursuri pentru gimnaziu și școale reale mici” (traducere după J. Bellinger - 1854)
- „Carte de lectură românească pentru clasele gimnaziale inferioare și reale” (1857)
- „Gramatica română pentru clasele gimnaziale inferioare”, Partea etimologică (1860)
- „Gramatica română pentru clasele gimnaziale inferioare”, Partea sintactică (1861)
- „Gramatica latină pentru clasele I. și II. gimnasiale inferioare” (1863)
Gavriil Munteanu a tradus și a comentat unele opere clasice ale scriitorilor latini Tacitus: „Din scripturile lui Tacitus” (1864), Horatius: „Odele și epodele” (1867), Suetonius: „Viața a XII imperatori” (1867), precum și „Urmarea lui Hristos”, de Thomas a Kempis (1845, cu numeroase reeditări) și „Suferințele tânărului Werther” de Goethe (1842).
Împreună cu George Barițiu a întocmit un dicționar german-român (1853-1854).
A colaborat la Gazeta de Transilvania, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Muzeul Național, Cantora de avis, Vestitorul bisericesc, Telegraful Român.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Moruș, Ilie și colectiv; Cărturari brașoveni *sec XV-XX* - Ghid biobibliografic; Biblioteca Municipală Brașov; 1972; p.150
- ^ Cobeț, Doina; Primul curs de gramatică a limbii române al lui Gavriil Munteanu, Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, Septembrie 1988
- ^ Iorga, Nicolae (). Istoria românilor din Ardeal și Ungaria. București: Editura Științifică și Enciclopedică. p. 483.
- ^ Tănase, Cristina; „Aspecte privind activitatea de susținere a Școalelor Centrale Gr. Or. Române din Brașov (1850-1870)”, Revista Țara Bârsei, serie nouă, nr.11, Brașov, 2012, p.82
- ^ „Gavriil Munteanu”. Accesat în .
- ^ „Bibliografia românească modernă (Autori - Litera M), MUNTEANU, GAVRIIL I. (1812-1869)”. Accesat în .
- ^ Iorga, Nicolae (). Istoria românilor din Ardeal și Ungaria. București: Editura Științifică și Enciclopedică. p. 564.
- ^ Păcurariu, Mircea (). Cărturari sibieni de altădată. Colecția Universitaria/Seria Istorica nr. 24. Cluj: Editura Dacia. p. 736. ISBN 9789733514633.
