Condițional

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări,[1] sau o ipoteză nerealizată în trecut.

În unele limbi, cum este româna sau maghiara, poate exprima și acțiunea de realizarea căreia depinde sau ar fi depins realizarea unei alte acțiuni.

În unele limbi, cum este româna și franceza, condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine.

În gramaticile limbii române, acest mod este numit de obicei condițional-optativ, pentru că poate exprima și dorința.

Condițional-optativul în limba română[modificare | modificare sursă]

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Prezentul condițional-optativ este alcătuit din forme – la persoanele I singular și a III-a singular și plural specializate – ale verbului a avea și prezentul infinitiv al verbului de conjugat:

cânta / vedea / bea / zice / iubi / coborî
ai cânta
ar cânta
am cânta
ați cânta
ar cânta

Perfectul condițional-optativ este alcătuit din prezentul condițional-optativ al verbului a fi și participiul invariabil al verbului de conjugat:

aș fi cântat / văzut / bătut / zis / iubit / coborât
ai fi cântat
ar fi cântat
am fi cântat
ați fi cântat
ar fi cântat

Valori și sintaxă[modificare | modificare sursă]

Valorile specifice ale acestui mod sunt:

  • de condițional, când exprimă:
    • o condiție sau o acțiune condiționată: Dacă m-ai invita, aș veni.
    • o concesie: Chiar de ar veni, nu mi-ar fi de folos.
    • o comparație ireală: Se uită la el ca și cum nu l-ar cunoaște.
  • de optativ,
    • când acțiunea este dorită: De-aș avea o mașină ca asta!
    • în locul indicativului, pentru atenuarea:
      • unei cereri Aș vrea puțină apă.
      • unei opinii: Ar trebui să te odihnești mai mult.
  • de potențial, când se exprimă numai faptul că acțiunea este posibilă, virtuală: Ai crede că ea scrie poezii?

În propoziție subordonată, condiționalul-optativ poate avea valoare de prezumtiv: Am auzit că Petre ar fi avut un accident.

Verbul la modul condițional-optativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții.

Considerându-se propozițiile în sine, este vorba de propoziția enunțiativă optativă (Aș bea o bere.), de propoziția enunțiativă potențială (N-aș face așa ceva.), de propoziția interogativă potențială (Ți-ai fi închipuit așa ceva?), acestea putând fi neexclamative sau exclamative, precum și pozitive sau negative.

Avându-se în vedere sintaxa frazei, condițional-optativul se poate găsi în propoziție principală și în multe tipuri de propoziții subordonate:

  • subiectivă cu verb regent care exprimă:
    • certitudinea/incertitudinea: (Nu) e sigur că ar fi mulțumit, dacă ar afla.
    • probabilitatea: Probabil că n-aș ști ce să fac într-o asemenea situație.
  • predicativă, obligatoriu dacă este introdusă prin locuțiunea conjunctivală ca și cum (Totul este ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.), posibil după cuvintele introductive care se folosesc și cu indicativul: Problema este cine ar veni în condițiile acestea.
  • atributivă, dacă acțiunea sa depinde de o condiție: Am găsit un om care m-ar ajuta dacă l-aș plăti.
  • completivă directă cu verb regent care exprimă:
    • declarația: Afirm că Paul ar veni dacă ar putea.
    • opinia la pozitiv sau negativ: (Nu) cred că aș reuși dacă aș încerca.
  • completivă indirectă: Sunt sigur că ai fi de acord cu așa ceva.
  • de agent: Tabloul acesta ar fi admirat de oricine l-ar vedea.
  • circumstanțială de loc: Ar veni cu mine oriunde aș vrea.
  • circumstanțială de timp introdusă prin unele cuvinte: Aș aștepta cât timp ar trebui.
  • circumstanțială de mod, în care condiționalul este posibil cu unele cuvinte introductive (de exemplu: Aș face așa cum mi s-ar spune.), chiar obligatoriu în cea comparativă condițională: Dansează ca și cum / de parcă / parcă ar pluti.
  • consecutivă, în cazul unei consecințe ipotetice: Ținea ziarul astfel, încât l-aș fi putut citi și eu, dar pe mine nu mă interesa.
  • circumstanțială instrumentală: Aș trimite scrisoarea prin oricine ar fi dispus s-o ducă.
  • circumstanțială sociativă: Aș pleca cu oricine ar veni cu mine.
  • circumstanțială condițională, dacă și verbul regent este la condițional:Dacă ar putea, ar veni.
  • circumstanțială concesivă, mai ales cea ipotetică: Oricine ar suna, nu deschid ușa.
  • circumstanțială opozițională cu unele cuvinte introductive: Într-o asemenea situație eu aș ezita, pe când el ar acționa imediat.
  • circumstanțială cumulativă cu unele cuvinte introductive: A spus și altceva decât s-ar fi cuvenit.
  • circumstanțială de excepție: N-aș invita decât pe cine ai invita și tu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pentru simplificare, folosim în continuare numai termenul „acțiune” pentru acestea.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]