Propoziție circumstanțială sociativă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Tipuri de propoziții
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție principală
Propoziție subordonată
• Atributivă
• Circumstanțială
• Concesivă
• Condițională
• Consecutivă
• de cauză
• de loc
• de mod
• de scop
• de timp
• Completivă
• Directă
• Indirectă
• Predicativă
• Subiectivă

În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială sociativă este o subordonată relativ puțin frecventă[1], care îndeplinește funcția de complement circumstanțial sociativ al propoziției regente. Desemnează o ființă sau un lucru care participă la efectuarea acțiunii din regentă sau la suportarea efectelor ei, însoțind subiectul (respectiv propoziția subiectivă), complementul direct (propoziția completivă directă) sau alte complemente.

Cuvintele introductive ale acestei propoziții pot fi:

Predicatul acestei propoziții este cel mai adesea la modul indicativ, dar poate fi și la prezumtiv sau la condițional-optativ[2].

Nescoasă în evidență, subordonata sociativă este postpusă regentei, în caz contrar putând fi antepusă (Cu cine a venit a și plecat), dar nu este izolată de regentă în niciunul din cazuri, prin urmare în scris propozițiile nu sunt despărțite prin virgulă[2].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bărbuță 2000, p. 306.
  2. ^ a b c d Avram 1997, p. 446.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]