Propoziție circumstanțială instrumentală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Tipuri de propoziții
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție principală
Propoziție subordonată
• Atributivă
• Circumstanțială
• Concesivă
• Condițională
• Consecutivă
• de cauză
• de loc
• de mod
• de scop
• de timp
• Completivă
• Directă
• Indirectă
• Predicativă
• Subiectivă

În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială instrumentală este o subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial instrumental al propoziției regente. Exprimă mijlocul în sens larg (obiect, materie, ființă, acțiune) prin care se realizează acțiunea din regentă.

Această subordonată se introduce prin:

Predicatul acestei propoziții este de obicei la modul indicativ, dar poate fi și la prezumtiv sau la condițional-optativ, în afară de cazul când se introduce prin fără (ca) să, care cere conjunctivul[2].

Topica frazei cu această propoziție este de regulă regentă + subordonată, fiind exclusiv aceasta dacă este introdusă prin conjuncție, dar pentru reliefarea celei introduse prin pronume, topica poate fi subordonată + regentă: Cu ce am găsit am scris[2]. Nici în primul, nici în doilea caz, între propoziții nu este pauză, prin urmare în scris nu se despart prin virgulă[1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bărbuță 2000, p. 305.
  2. ^ a b c d e Avram 1997, p. 445.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]