Comuna Potlogi, Dâmbovița
Potlogi | |
— comună — | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 44°34′10″N 25°35′12″E / 44.56944°N 25.58667°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Dâmbovița |
SIRUTA | 68468 |
Reședință | Potlogi |
Componență | |
Guvernare | |
- primar al comunei Potlogi[*] | Nicolae Catrina[*][1][2] (PSD, ) |
Suprafață | |
- Total | 51,99 km² |
Populație (2021) | |
- Total | 8.739 locuitori |
Fus orar | UTC+2 |
Cod poștal | 137370 |
Prezență online | |
site web oficial GeoNames | |
Amplasarea în cadrul județului | |
Modifică date / text |
Potlogi este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Pitaru, Podu Cristinii, Potlogi (reședința), Românești și Vlăsceni.
Așezare
[modificare | modificare sursă]Comuna se află în extremitatea sudică a județului, în zona de câmpie, pe malul stâng al Argeșului. Satul său de reședință este locul de intersecție a mai multor drumuri județene: DJ401C care leagă Titu de Bolintin-Vale, DJ711A între Corbii Mari și Răcari, și DJ711D care leagă Potlogi de Lungulețu.
Demografie
[modificare | modificare sursă]Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Potlogi se ridică la 8.739 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 8.981 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (56,84%), cu o minoritate de romi (32,53%), iar pentru 10,52% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,1%), cu o minoritate de penticostali (3,12%), iar pentru 10,77% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Comuna Potlogi este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Nicolae Catrina[*] , de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Social Democrat | 13 | ||||||||||||||
Partidul Național Liberal | 2 |
Istorie
[modificare | modificare sursă]Localitatea Potlogi este una relativ veche, numele acesteia trăgandu-se de la cuvantul vechi "potlog", care desemna o bucată de piele naturală, folosită de cizmari la căptușirea încălțămintelor din piele.[7] Localitatea este atestată documentar în hrisovul din data de 6 februarie 1580, în cadrul secolelor XVII-XVIII aceasta având o situație privilegiată.[7]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe actualul teritoriu al comunei Potlogi funcționau în plasa Bolintinu a județului Dâmbovița comunele rurale Potlogi Rurali, Românești și Văcăreștii de Răstoacă și comuna urbană Potlogi Urbani. Comuna Potlogi Rurali era formată din satele Vlășteni și Potlogi-Rurali, cu o populație de 2482 locuitori. Aici funcționau două biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă.[8] Potlogi Urbani era o comună urbană (oraș) în decădere, având doar 309 locuitori și 3 străzi, ea fiind locul unde se aflau ruinele palatului brâncovenesc.[9] Comuna Românești avea în compunere doar satul de reședință cu 1500 de locuitori, o școală și o biserică.[10] Comuna Văcăreștii de Răstoacă avea în satele Pitaru, Strâmbeanu și Moara Crovului, 800 de locuitori, două biserici, o școală și o moară de apă pe pârâul Șuța.[11]
În 1925, Anuarul Socec nu mai consemnează comuna urbană Potlogi Urbani, ea fiind inclusă în comuna rurală Potlogi, formată doar din satul de reședință cu 5200 de locuitori, și aflată în plasa Ghergani a aceluiași județ.[12] Tot în plasa Ghergani se afla și comuna Românești, cu 2318 locuitori în unicul său sat;[13] comuna Văcăreștii de Răstoacă, cu satele Strâmbeanu, Văcăreștii de Răstoacă și Moara Crovului făcea parte din plasa Titu și avea 1256 de locuitori.[14] Această din urmă comună a primit în 1931 denumirea de Pitaru, ca și satul ei de reședință.[15]
În 1950, comunele au fost incluse în plasa Titu a regiunii București. În 1964, satul Strâmbeanu din comuna Pitaru a primit denumirea de Nucești.[16] În aceeași perioadă, satul Moara Crovului din comuna Pitaru a fost transferat comunei Crovu. În 1968, comunele au revenit la județul Dâmbovița, reînființat, dar comunele Pitaru și Românești au fost desființate și incluse în comuna Potlogi; tot atunci, satul Nucești a fost desființat și comasat cu satul Pitaru.[17][18]
Monumente
[modificare | modificare sursă]- Monumentul eroilor români din Războiul de Independență, opera sculptorului Aristide Iliescu, a fost dezvelit în anul 1910. Monumentul, amplasat lângă Consiliul Popular, are o înălțime de 5,40 m și reprezintă un soldat (vânător) în poziție de marș.[19]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ a b Biserica si palatul brancovenesc din Potlogi, 11 iunie 2012, Teodor Danalache, CrestinOrtodox.ro, accesat la 17 august 2013
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Potlogi-Rurali” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 66.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Potlogi Urbani” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 66.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Romînești, com. rur., jud. Dîmbovița” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 271–272.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Văcărești-de-Răstoacă” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 727–728.
- ^ „Comuna Potlogi în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Rumânești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Văcăreștii de Răstoacă în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 145. .
- ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ Monumentul Eroilor din Războiul de Independență comuna Potlogi - Dambovita[nefuncțională]
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- EXCLUSIV VIDEO Necunoscutul Palat al lui Constantin Brâncoveanu. Cum se degradează 300 de ani de istorie, 24 august 2011, Mihaela Stoica, Adevărul
- Potlogi, un petic de istorie uitată, 14 octombrie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
- Potlogi de Dâmbovița, maternitatea minorelor, 27 aprilie 2011, Andreea Archip, Evenimentul zilei
- Biserica si palatul brancovenesc din Potlogi, 11 iunie 2012, Teodor Danalache, CrestinOrtodox.ro
- Palatul Potlogi, abandonat Arhivat în , la Wayback Machine., 8 noiembrie 2007, Adrian Bucurescu, România liberă
|