Comuna Bilciurești, Dâmbovița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bilciurești
—  Comună  —
Bilciurești se află în România
Bilciurești
Bilciurești
Bilciurești (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°45′11″N 25°47′50″E / 44.75306°N 25.79722°E / 44.75306; 25.7972244°45′11″N 25°47′50″E / 44.75306°N 25.79722°E / 44.75306; 25.79722

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema Dambovita.svg Dâmbovița

SIRUTA 66401

Reședință Bilciurești
Componență Bilciurești, Suseni-Socetu

Guvernare
 - Primar Adina Stoican[*][3] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 1889 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 1.842 locuitori

Fus orar UTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Bilciurești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Bilciurești (reședința) și Suseni-Socetu. Se află , la 49 km de București, pe drumul spre Târgoviște, via Buftea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Bilciurești era reședința plășii Ialomița din județul Dâmbovița, și era formată din cătunele Bilciurești, Socetu și Frecăței, cu 2000 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, două biserici, o școală de băieți cu 55–70 de elevi și una de fete, cu 23–40 de eleve. Școala de fete a fost deschisă în 1889, când s-a construit sediul ambelor școli, pe un teren lăsat în acest scop prin testament de către proprietarul Chiriță Vasilescu.[4] În 1925, comuna era în continuare reședință de plasă, denumită Bilciurești, și avea în compunere satele Chiriac, Suseni și Bilciurești, cu 2600 de locuitori.[5]

Placa memorială de la Muzeul Satului, care amintește de crearea Parcului Herăstrău, sub domnia MS Regelui Carol al II-lea.

La intrarea în Muzeul Satului din București, o placă memorială amintește de marile lucrări hidrotehnice care s-au făcut, sub domnia Majestății Sale Regelui Carol al II-lea al României, pentru crearea Parcului Herăstrău și a întregii zone verzi din nordul Capitalei, în anii 1932-1937, sub conducerea inginerului Nicolae Caranfil. Textul spune: „Sub domnia Regelui nostru Carol II, Primarii Capitalei fiind Dem Dobrescu, Al. Donescu, în anii 1932-1937 s’a făcut asanarea mlaștinelor Colentinei, înfăptuindu-se lacurile Băneasa, Herăstrău, Floreasca, prin mari lucrări la Buftea, precum și derivarea de ape din râul Ialomița la Bilciurești, ca să însănătoșească Capitala Țării și să o înfrumosețeze. Această lucrare a fost făcută de Uzinele Comunale București, Director Gen. fiind ing. Nicolae Caranfil.”

În 1950, comuna a trecut la raionul Răcari din regiunea București, din care a făcut parte până în 1968, când a revenit, în componența actuală, la județul Dâmbovița, reînființat.[6][7]


Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Bilciurești

     Români (95,71%)

     Romi (1,42%)

     Necunoscută (2,59%)

     Altă etnie (0,26%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Bilciurești

     Ortodocși (90,68%)

     Creștini după evanghelie (5,24%)

     Necunoscută (2,59%)

     Altă religie (1,48%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bilciurești se ridică la 1.889 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.842 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,71%), cu o minoritate de romi (1,43%). Pentru 2,59% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,68%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (5,24%). Pentru 2,59% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Bilciurești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Adina Stoican[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 6            
Partidul Național Liberal 4            
Partidul România Mare 1            

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Bilciurești”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 402. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  5. ^ Comuna Bilciurești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=249. Accesat la 7 martie 2012. 
  6. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 4 mai 2012. 
  7. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 4 mai 2012. 
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  9. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx.