Comuna Slobozia Moară, Dâmbovița
| Slobozia Moară | |
| — Comună — | |
  Slobozia Moară Slobozia Moară (România) | |
| Coordonate: 44°36′15″N 25°43′43″E44°36′15″N 25°43′43″E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dâmbovița |
| SIRUTA | 105142 |
| Reședință | Slobozia Moară |
| Componență | Slobozia Moară |
| Guvernare | |
| - Primar | Răzvan Bucur[*][1][2] (PSD, ) |
| Populație (2011) | |
| - Total | 2.165 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 137420 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Slobozia Moară este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în sudul județului, aproape de limita cu județul Giurgiu. Este străbătută de șoseaua națională DN7 care leagă Bucureștiul de Pitești, fiind locul de intersecție al acestei șosele cu DJ601A, un drum județean care duce spre București prin Dragomirești-Vale și care leagă comuna de orașul Răcari.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Slobozia Moară
Români (96,99%)
Necunoscută (2,72%)
Altă etnie (0,27%)
Componența confesională a comunei Slobozia Moară
Ortodocși (95,79%)
Necunoscută (2,72%)
Altă religie (1,47%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Slobozia Moară se ridică la 2.165 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.366 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (97%). Pentru 2,73% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,8%). Pentru 2,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Slobozia Moară este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Răzvan Bucur[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Uniunea Națională pentru Progresul României | 2 | |||||||||
| Partidul Național Liberal | 1 | |||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bolintinu a județului Dâmbovița și avea o biserică și o școală.[7] În 1925, Anuarul Socec o consemnează în plasa Ghergani a aceluiași județ, cu 2218 locuitori.[8]
În 1950, la desființarea județelor, a fost transferată raionului Răcari din regiunea București, iar în 1968 a trecut la județul Ilfov.[9][10] În 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale, comuna a revenit la județul Dâmbovița.[11]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Slobozia-Moara” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 445.
- ^ „Comuna Slobozia Moara în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
| ||||||||
