Comuna Mătăsaru, Dâmbovița
| Mătăsaru | |
| — comună — | |
  Mătăsaru Mătăsaru (România) | |
| Coordonate: 44°42′5″N 25°26′25″E / 44.70139°N 25.44028°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dâmbovița |
| SIRUTA | 68048 |
| Reședință | Tețcoiu |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Mătăsaru[*] | Constantin-Robert Dumitru[*][1] (PNL, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 51,14 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 4.836 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
 | |
Modifică date / text  | |
Mătăsaru este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Crețulești, Mătăsaru, Odaia Turcului, Poroinica, Puțu cu Salcie, Sălcioara și Tețcoiu (reședința).
Așezare
[modificare | modificare sursă]Comuna este situată în sudul județului, și este străbătută de șoseaua DN7 și de autostrada A1, ambele legând Bucureștiul de Pitești.
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Mătăsaru
Români (84,84%)
Romi (9,18%)
Alte etnii (0,08%)
Necunoscută (5,89%)
Componența confesională a comunei Mătăsaru
Ortodocși (93,53%)
Alte religii (0,29%)
Necunoscută (6,18%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Mătăsaru se ridică la 4.836 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 5.462 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,84%), cu o minoritate de romi (9,18%), iar pentru 5,89% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,53%), iar pentru 6,18% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Comuna Mătăsaru este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Constantin-Robert Dumitru[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul Național Liberal | 6 | |||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | |||||||
Istorie
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Mătăsaru făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița, și era alcătuită din satele Mătăsaru, Odaia Turcului, Crețulești și Pănești, cu o populație de 1425 de locuitori. În comună funcționau două biserici, o școală, o moară de apă și una cu aburi.[6] În 1925, comuna avea aceeași componență și făcea parte din plasa Găești a aceluiași județ, având 2190 de locuitori.[7]
În 1950, ea a fost arondată raionului Găești din regiunea Argeș, iar în 1968 a redevenit parte din județul Dâmbovița, reînființat. Comuna a preluat și alte sate din jur, mutându-și reședința la Tețcoiu.[8]
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Ioan Ioniță (1924 - 1987) – general, ministru al Forțelor Armate Române
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Mătăsarul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 299.
- ^ „Comuna Mătăsaru în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
| ||||||||||||||