Comuna Mănești, Dâmbovița
| Mănești | |
| — comună — | |
  Mănești Mănești (România) | |
| Coordonate: 44°57′31″N 25°16′48″E / 44.95861°N 25.28000°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dâmbovița |
| SIRUTA | 68002 |
| Reședință | Mănești |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Mănești[*] | Alexandru Constantin[*][3][4] ( PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 37,95 km² |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▲ 5127 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
Modifică date / text  | |
Mănești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Drăgăești-Pământeni, Drăgăești-Ungureni și Mănești (reședința).
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna Mănești se află în zona central-vestică a județului și este străbătută de șoseaua DN72 care leagă Târgoviște de Câmpulung.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Mănești
Români (84,61%)
Romi (12,75%)
Necunoscută (2,63%)
Altă etnie (0%)
Componența confesională a comunei Mănești
Ortodocși (82,5%)
Penticostali (12,09%)
Adventiști de ziua a șaptea (1,46%)
Necunoscută (2,98%)
Altă religie (0,95%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mănești se ridică la 5.127 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.669 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,61%), cu o minoritate de romi (12,76%). Pentru 2,63% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,5%), dar există și minorități de penticostali (12,09%) și adventiști de ziua a șaptea (1,46%). Pentru 2,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Mănești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Alexandru Constantin[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 12 | |||||||||||||
| Partidul Național Liberal | 3 | |||||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Mănești făcea parte din plasa Dealul-Dâmbovița a județului Dâmbovița, era compusă din satele Mănești, Drăgăești-Pământeni, Drăgăești-Ungureni și Gheboeni, cu o populație de 2500 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici, o școală, cinci mori de apă și un fierăstrău de tăiat scânduri.[7]
În 1925, comuna este consemnată în plasa Voinești a aceluiași județ, având în compunere satele Mănești, Drăgăești și Ungureni, cu 3123 de locuitori.[8]
În 1950, comuna a trecut la raionul Găești din regiunea Argeș, pentru ca în 1968 să revină la județul Dâmbovița, reînființat.[9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Mănești, com. rur., în jud. Dîmbovița” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 280.
- ^ „Comuna Malu cu Florile în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
| |||||||||||