Comuna Ocnița, Dâmbovița
| Ocnița | |
| — comună — | |
  Ocnița Ocnița (România) | |
| Coordonate: 44°59′3″N 25°33′18″E / 44.98417°N 25.55500°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dâmbovița |
| SIRUTA | 68324 |
| Reședință | Ocnița |
| Componență | Ocnița |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Ocnița[*] | Eduard Barcău[*][3] ( PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 41,04 km² |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 4325 locuitori |
| - Densitate | 107 loc./km² |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 137340 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
Modifică date / text  | |
Ocnița este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna este situată la 18 km de Târgoviște și 19 km de Moreni. Drumul ei principal este șoseaua județeană DJ720C care o leagă de Răzvad și de DN72.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Ocnița
Români (98,4%)
Necunoscută (1,54%)
Altă etnie (0,04%)
Componența confesională a comunei Ocnița
Ortodocși (97,98%)
Necunoscută (1,54%)
Altă religie (0,46%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ocnița se ridică la 4.325 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.412 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (98,4%). Pentru 1,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,99%). Pentru 1,55% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Ocnița este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Eduard Barcău[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul Național Liberal | 5 | |||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 1 | |||||||
| Partidul PRO România | 1 | |||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dealul-Dâmbovița a județului Dâmbovița și era formată din satele Ocnița și Gorgota, cu o populație totală de 3946 de locuitori.[6]
În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în plasa Târgoviște a aceluiași județ, formată doar din satul de reședință (după ce Gorgota a fost transferat comunei Răzvad), cu o populație de 2127 de locuitori.[7]
În 1950, a fost transferată raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița, reînființat.[8][9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Ocnița, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 536.
- ^ „Comuna Ocnița în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Monografia comunei Ocnița. Ocnița - scaun domnesc, George Toma Veseliu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007
| ||||||||