Comuna Ivești, Galați

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ivești
—  Comună  —
Biserica Sfântul Gheorghe
Biserica Sfântul Gheorghe
Ivești se află în România
Ivești
Ivești
Ivești (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°40′59″N 27°30′59″E / 45.68306°N 27.51639°E / 45.68306; 27.5163945°40′59″N 27°30′59″E / 45.68306°N 27.51639°E / 45.68306; 27.51639

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema judetului Galati.svg Galați

SIRUTA 76601

Reședință Ivești
Componență Ivești, Bucești

Guvernare
 - Primar Cornel Hamza[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total 89,55 km²
Altitudine 23 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 8441 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 9.738 locuitori

Fus orar UTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Ivești
Poziția localității Ivești

Ivești este o comună în județul Galați, Moldova, România, formată din satele Bucești și Ivești (reședința). Este compusă din satele Ivești și Bucești (în partea de sud a comunei).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Urmărind evoluția așezărilor putem reconstitui trecutul localității. Iveștiul a avut o așezare geografică deosebit de favorabilă în lungul râurilor Bârlad și Siret, cât și a drumului care venea dinspre Polonia spre Galați și apoi spre turci. A făcut ca acest spațiu să fie locuit din cele mai vechi timpuri. Săpăturile efectuate au scos la iveală necropole din epoca mezo-neolitică pe fruntea terasei Cernicari-Ivești. După retragerea Aureliană până-n secolul XIII pe tot parcursul «mileniului migrator» populația s-a refugiat în «Baltă (partea dintre Bârlad și Siret)» pe niște grinduri acoperite cu pădure de unde unde puteau vedea dar nu puteau fi văzuți.

S-a mai găsit ceramică neagră cu incizii geo-florale, apoi ceramică dacică și romană în zona de «Baltă», s-a găsit o săpăligă de grădinărit cu vârful de piatră iar partea cu gaură de înmănușare din argilă arsă.

S-au mai găsit opaițe din lut și cremene, tot în «Baltă» din perioada preromană, primele urme numismatice între care dinari imperiali romani de argint din anul 79 e.n bătuți de împăratul Titus Flavius.

Populația a început în parte să urce pe terasa de pe vremea lui Alexandru cel Bun rămânând până la a doua domnie a lui Petru Rareș când turcii au început să jefuiască Moldova. Au stat în «Baltă» până la a 2-a jumătate a secolului XIX când în 2 etape au urcat pe terase. Primii au fost însurățeii între 1865-1867.

Bătrânii au urcat și ei pe terasă când lunca a fost inundată complet. Primele înscrieri datează din sec.XV cel mai vechi datând din 15 iulie 1448 reprezentând un uric dat de domnul Moldovei fraților Cernat și Steful Ploscaru.

Ulterior apar documente despre satele Bucești 1548 și Diecheni 1658. Apar multe documente date de domni ai Moldovei cum ar fi Moise, Grigore Ghica. Pe la 1608 este pomenit logofătul Ivașcu.

Primele hărți în care apare Iveștiul sunt din anii 1770, 1811, 1813, 1833, 1835, 1863. În secolul XVIII ca târg sub numele de “Târgul Biserica Florii”.

Din 13 octombrie 1856 la cererea postelnicului Panaite Balș, Caimania Moldovei avizează înființarea târgului Ivești care după vremea lui Alexandru Ioan Cuza devine capitala de «Plasă». Iveștiul a fost reședința de « plasă » până în 1950. În târg apar :telegraful, poștalionul, compania de dorobanți (1869), judecătoria, poliția rurală, jandarmeria, gara CFR Ivești, biblioteca comunală, școala.

Între cei mai mari boieri din zona localității amintim : fam. Ciucă, Spătaru, Mihalache Cantacuzino, fam. Arhip, fam. Anastasiu, fam. Economos, fam. generalului Eremia Grigorescu.

Localitatea se înscrie între puținele localități din țară care se poate lăuda cu o reală viață militară. Înaintașii s-au dovedit buni patrioți. Din rândul Iveștenilor s-au ridicat atat militari de rând cât și subofițeri, maiștri militari generali sau comandanți de armată. Dintre hatmanii Moldovei, 3 sunt legași de Ivești. Hatmanul Nicolae Racoviță care este pomenit într-un act de la 1668, hatmanul Bogdan Lupu care a fost în 5 rânduri comandantul armatei Moldovei sub domnitorii Constantin, Antioh, Dimitrie Ecantemir. Funcția sa a fost câtre sfârșitul secolului XVII, el era ginerele domnitorului Cantemir. Același Lupu a avut funcția de vel-voinic. În 5 rânduri a fost caimacan al Moldovei. La venirea lui Antioh Cantemir la a doua domnie, documentele arată că a făcut un drum spre Ivești prin haltă. «….și parcurgând din Galați, au mărsu pe la sat pe la Ivești, soru-sa Lupa, hatmaneașa lui Bogdan, care acolo i-au făcut cinste 2 dzile și lui, la toată boierimea și oastea cât era. Și de acolo au mărsu la Ieși ma Scaun »(CRONICA) Hatmanul Ioan Neculce care era ginerele lui Bogdan Lupu și care a condus armata Moldovei cân oastea otomană învingea armatele Rusiei și Moldovei. Ioan Neculce a fost și vel-spătar. Timp de circa 400 ani căpitanii plaiului Tecuci au fost Iveșteni ei conducând cei 100 de militari. În 1869 ia ființă « campanai de Dorobanți » care devine regiment unde în 1876 funcționar drept căpitan era Dimitrie Bengescu.

În războiul de Independență au acționat și militari din Ivești care au luptat la cucerirea redutei Grivița și la încercuirea Rahovei și Vidinului. Scriitorul Petrache Popa în lucrarea « Evocări » prezintă informații din timpului primului război mondial. Generalul Eremia Grigorescu comandantul corpului 6 armata cu sediul în târgul Ivești va deveni comandantul armatei I care-i va bate pe nemți conduși de Makennsen. Între alți generali amintim pe Nicolae Sava, ctitorul bisericii „Sf. Sava” din Ivești. Ca urmare..., venirea comunismului a distrus gospodăriile oamenilor din localitatea Ivești prin proceduri silnice., adică înființarea colectivă. În timpul acestui proces de colectivizare le-a sustras bunurile țăranilor avuți ce însemnau a fi ziua lor de mâine..., aceste bunuri erau “animale, ceriale, pământuri, etc.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Iveștiul este situat în partea central vestică a județului Galați, străbătută de Bârlad cursul său inferior respectiv vechea albie. Latura vestică a localității este mărginită de râul Siret. Din punc de vedere global geografic, Iveștiul se află la întretăierea meridianului 27˚ 30’ longitudine estică și a paralelei de 45˚ 40’ latitudine nordică. Aceste coordonate plasează Iveștiul în zona temperată tipică cu anumite urmări în climă, soluri, floră și faună. Din punct de vedere fizico-geografic localitatea se situează la contactul părții N-E a Câmpiei Române cu partea de Sud a Podișului Moldovei respectiv sectorul sudic al Câmpiei Tecucilor care ocupă centrul și estul localității cu sectorul Câmpia Siretului Inferior în vestul localității. Din punct de vedere climatic Iveștiul este supus maselor de aer continental din nordul și estul Europei. În cadrul județului Galați localitatea este situată la 18 km sud de Tecuci și la 53 km nord-nord est de municipiul Galați. De cele 2 municipii Iveștiul este legat printr-o șosea națională DN 25 și o cale ferată cu ecartament normal, dublă și în curs de electrificare. Teritoriul localității se întinde pe direcția vest-sud vest---est-nord est pe o lățime de 14, 5 km și pe o lungime de 8 km pe direcția nord-sud. În vest se învecinează cu comuna Suraia și Vulturu din județul Vrancea limitată de talvegul râului Siret. În nord limita traversează lunca Siret Bârlad după care urcă pe terasele din stânga Bârladului respectiv terasele geomorfologice « Ivești » pe această direcție localitatea se învecinează cu Umbrărești și Cudalbi. În est valea Călmățuiului unde e granița cu comuna Grivița. În sud limita trece peste terasa Ivești și lunca Bârlad-Siret unde este comuna Liești. Suprafața localității este de aproximativ 90 km pătrați ---8955, 22 ha, din acest punc de vedere Iveștiul ocupă 5% din suprafața județului fiind o comună de mărime medie.

Relief, soluri, floră, faună[modificare | modificare sursă]

Microregiunea geomorfologică a șesului Siret-Bârlad apare sub forma albiei majore comune S-B sau interfluviul S-B. Reprezintă partea cea mai joasă a reliefului cu o înălțime ce nu depășește 20 de metri și o înălțime maximă de 22, 7 pe grinduri.Întreg șesul Bârlad-Siret este cunoscut sub topicul local de « Baltă ». În cadrul acestui șes se individualizează sectorul luncii Siretului care merge până la valea gârlei « Ciuslucu » care se pare că a fost un curs vechi al Siretului. În acest sector întâlnim belciuge , ostroave, balastiera Bucești-Ivești. Sectorul gridurilor din mijlocul luncii mai înalt și unde până în 1881 au existat vechile vetre de sat. Lunca Bârladului care ține de la gârla « Bârlovița » până la piciorul terasei Ivești.

Microregiunea teraselor din stânga Bârladului este formată din 2 sectoare :

  • Sectorul terasei Cernicari Ivești din centru cu o înălțime de 10-15 metri pe mijlocul ei în sens nord sud. Se găsește o porțiune din sectorul sistemului dunal Tecuci –Ivești –Hanu Conachi format din dune și interdune.
  • Sectorul Ghidigeni din colțul nord estic cu o altitudine de 35 de metri.

Clima[modificare | modificare sursă]

Temperatura maximă absolută 40.5 grade Celsius la 25 iulie 1987 iar temperatura minimă absolută -33, 5 grade Celsius la 3 ianuarie 1985 cele două maxime reflectând caracterul temperat continental excesiv având o amplitudine termică foarta mare -74 de grade Celsius.

Umiditatea relativă la Ivești este de 80, 69%, umiditatea absolută este de 7, 4g/cm pătrat.

Nebulozitatea este de 5, 5 nr mediu cu cer senin pe an este de 127 de zile.

Precipitațiile sunt de 395 l/m/an într-un an față de media pe țară 640 l/m/an.

Din acest punct de vedere arelul este unul dintre cele mai secetoase din țară exceptând Delta Dunării.

Precipitațiile tot mai scăzute se datorează defrișării celor 600 de ha de pădure și livadă. Zăpada face ca la Ivești să se găsească cam timp de 25 de zile pe an.precipitațiile pot fi sub formă de zăpadă și la nivel de grosime strat de zăpadă grosimea maxima este 1, 5metri. Crivățul produce fenomenul de spulberare a zăpezii.

Vânturile –crivățul este principalul vânt, dar fragmentarea reliefului în microzona de terasă și de luncă creează brize locale observabile vara.

Fenomenele meteorologice: Numărul mediu de zile cu rouă într-un an este de 58, lunile cele mai cețoase sunt noiembrie decembrie și ianuarie, numărul mediu de zile cu brumă este de 16, numărul mediu de zile cu chiciură este de 4 zile. Grindina cea mai puternică a bătut la Ivești în ziua de 4 aprilie 1977 când la orele 14 s-a depus pe sol un strat de grindină de 10 centimetri, poleiul cela mai « păcătos»polei s-a produs în ziua de 25 decembrie 1977 când s-a creat pe DN 25 o oglinda de gheață care a oprit circulația auto.

În ceea ce privește adâncimea pânzei freatice ea aprovizionează de la 3-4 metri adâncime lunca comuna S-B cu apă foarte puțin potabilă și 14-20 de metri adâncime terasele din stânga Bârladului unde apa capătă calități aproape potabile. Forajele făcute la I.A.S Ivești au interceptat 3 strate acvifere care încep de la 150 până la 229 de metri și care dacă ar fi captate ar da un debit de 12 metri cubi pe oră.Izvoarele rar întâlnite în localitate având debite foarte mici, cu ape ușor mineralizate.Ele apar pe terase datorita intersecției pânzelor freatice prin eroziunea fluvială mai aleas în gârlelele Ciuslucu, Conacheasca și Bârlovița.

Apele stătătoare sunt reprezentate prin mici petice de mlaștină întâlnite întâlnite în lunca Bârladului ca urmare a existenței pânzei freatice mai aproape de suprafață. Aceste mlaștini au o vegetație specifică având o influență bioclimatică sesizabilă asupra luncii.Începand din 1991 și până în 1992 la început din cauza ploilor dar mai apoi din cauza actiunilor antropice, când locuitorii au distrus sistemul de irigație de aproape de Călmățui furând dalele din ciment s-a creat o baltă cu o suprafață de 40-60 hectare unde s-a instalat o vegetație și faună hidrofilă. În ceea ce privește fenomenul de «remmu » care facea ravagii în sectorul comun al luncii B-S ajungând spre nord până dincolo de Torcești când întreaga luncă devenea o adevara mare el a dispărut de la mijlocul anilor ’70 când Siretul și împarte Bârladul au fost îndiguite cu diguri de 3-5 metri.În plus faptul că de câțiva ani curge într-un canal gura de vărsare înmâlită permițând o deversare ușoară în Siret.

Vegetația[modificare | modificare sursă]

Covorul vegetal este diversificat pe teritoriul localității; se întâlnesc plante aparținând provinciei est-europene, predominând elementele caracteristice stepei și silvo-stepei.

Diferențierile covorului erbaceu de la un loc la altul sunt impuse de condițiile de sol, de ape, de terasă, luncă și dune de nisip. În zona luncii pe un sol aluvial și cu o pânză freatică aproape de suprafață apar porțiuni cu vegetație hidrofilă.

În porțiunile mai înalte ala luncii apar pădurile din quernicee(Arhipoaia, Huzum). În ultimii 25 de ani s-a plantat mai mult plop canadian pentru a reîmpăduri lunca Siretului.

În zona dunelor de nisip predomină salcâmul, arbore care este aclimatizat de acum 115 ani, dar găsesc și stejari sau pini. În ultimul timp, flora este în scădere întrucât cea mai mare parte a terenurilor au fost transformate de om în terenuri de cultură.

Fauna[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul localității întâlnim elemente faunistice est-europene și central-europene. Întâlnim fauna specifică de pădure, lupul și râsul disparand de mai bine de 45 de ani. Ca faună piscicolă intalnim crapul, carasul etc.Fauna nisipurilor este mai săracă;găsim termita, furnica, șarpele termofil și șopârla de nisip.

Interacțiunea dintre mediul geografic și om[modificare | modificare sursă]

În urma faptului că ambianța naturală oferă condiții de dezvoltare a vieții și activități umane, componentele cadrului natural trebuie analizate prin influență ce o exercită atât așezărilor localității Ivești precum și modul în care omul prin activitatea sa le-a modificat.

Subsolul localității nu oferă bogății utile, dar cercetările s-ar putea să aducă la lumină unele resurse. Depozitele sedimentare oferă materiale de construcții formate din nisipuri și pietriș.

Pădurile au contribuit și în acest sens amintim că pe Siret a existat o fabrică de cherestea în perioada interbelică care folosea atât lemnul din localitate cât și cel dus cu plutele. Pădurea Cuhalm care se întindea pe o lățime de 5–7 km astăzi a rămas doar în lungul Siretului pe o lungime de 2 km.

Pânzele de apă captivă a constituit principala sursă de alimentare cu apă potabilă.

Din cele mai vechi timpuri oamenii au trebuit să-și aleagă vatra de locuire în funcție de locurile favorabile. Astfel desele navaliri ale popoarelor migratoare iar mai târziu ale puterilor din centrul și sud estul Europei au făcut ca vetrele așezărilor omenești să se retragă din fața căilor de acces, de exemplu actualul DN 25.

Toate satele care compun Iveștiul (administrativ Ivesti și Bucești, iar în tradiția oamenilor:Atârnați, Ivești, Blăjerii de sus, Blăjerii de jos, Diecheni, Vultureni, Bucești) au avut în perioadele critice astfel de așezări încât la locuri dosnice în apropierea resurselor de apă respectiv în luncă comuna S-B.

Fenomenul cel mai interesant este o dată cu stabilizarea politico-militară când satele vechi încep să roiască pe terasa din stanga Bârladului, la lumină tinzând către căile de comunicație, în cazul de față fiind vorba de drumul care unea localitatea de Galați, drum « inchetrit » pe vremea lui Mihai Sturdza.

Practic pe cuprinsul celei de-a doua jumatati a secolului XIX oamenii au inceput sa urce spre terasa. Planul de urbanism general eliberat în 95 a ținut cont de condiția fizico-geografică.Așezările umane de pe cuprinsul localității au preferat locuri însorite, expunerea fațadelor locuințelor găsindu-se spre sud.

Modul cum se canalizează curenții de aer are importanță în amplasarea viitoarelor industrii. În ceea ce privește sursele de apă, deși există o mică uzină de apă pentru alimentarea blocurilor este necesar să se construiască câteva puțuri forate cel mai probabil în spatele bisericii Bucești.

Locul de trecere a râurilor au fost vaduri cum a fost « Vadu Roșca » din dreptul satului Diecheni de peste Siret de unde se făcea trecerea înspre și dinspre Vrancea. De asemenea până la acest punct se venea cu sare din Carpați de un de o parte se încarcă pe șlepuri pentru Galați iar alte 2 părți traversau lunca spre podul de la Liești spre podul de la Bucești pentru a urca spre sate. în 1821 întreaga populație din «Baltă» s-a mutat.Intre 1872-1873 s-a dat în folosință calea ferată.În perspectivă este necesar ca evoluția așezărilor omenești să se țină cont de condițiile fizico-geografice pentru a se păstra o armonie între mediu și om.

Dotările tehnico-edilitare[modificare | modificare sursă]

În localitatea Ivești se află 16 blocuri (P+1, P+2) însumând 133 de aparamente.

Transporturile: cel rutier este cel mai vechi și tramă stradală însumează 70 km liniar.DN 25 are 8 km ele este funcțional din sec I i.e.n, a fost modernizat în mai multe randuri: între 1839-1843 a fost modernizat de Mihail Sturza, iar apoi între anii1959 și 1960. Drumul județean 254 Ivești-Călmățui-Grivița-Pechea-Galați.

În PUG este prevăzut sa se construiască o șosea cu 4 benzi care va prelua traficul greu.

Transportul feroviar: Între anii 1870-1873 s-a construit calea ferată Tecuci-Ivești-Barboși-Galați.În anii ’80 s-a început dublarea căii ferate. Halta CFR Bucești s-a făcut în anul 1958, în comună sunt 9, 5 km de cale ferată.

Telecomunicațiile: În primele decenii ale secolului XVI Iveștiul devine o stație telegrafică pe relația București-Galați-Ivești-Tecuci-Iași. Din acceași perioadă era și o stație de poștalion. De prin 1890 Iveștiul a fost racordat la telefonie.

Între anii 1930 și 1971, Iveștiul a avut o rețea proprie de radio. În perioada interbelică, a avut două ziare:«Vocea săteanului tecucean» și «Biruința săteanului »

Din deceniului 8 al secolului XVIII, târgul Ivești a avut iluminat public. Din 1919 s-a introdus electricitatea.

Economia[modificare | modificare sursă]

Așezarea deosebit de favorabilă, soluri bogată, resurse de materiale de constructii au atras oamenii care au creat în timp o viață economică locală. Săpăturile arheologice și documentele cercetate au scos la iveală numeroase informații privind aspecte de viața economică. Cei mai vechi locuitori aveau ocupațiile de cules și pescuit. Ulterior au început să practice agricultură se cultivau: cereale, secară, legume și zarzavaturi, in, cânepă sau viță de vie.

Agricultura[modificare | modificare sursă]

Iveștiul are în total 8955 de hectare din care arabil 5317 hectare, pășuni 160 hectare, vii 929 hectare livezi 208 hectare, păduri și alte terenuri forestiere 1456 hectare terenuri cu ape și stuf, 136 hectare căi de comunicație și căi ferate 246 hectare terenuri ocupate cu curți și construcții 469 hectare și terenuri degredate și neproductive 34 de hectare.

În localitate s-au facut anumite îmbunătățiri funciare prin plantarea dunelor de nisip cu culturi viti-pomicole și salcâm. în Baltă s-au făcut lucrări de regularizare ale albiilor minore apoi lucrări de îndiguiri, odată cu crearea sistemului de irigații cea mai mare parte a terenurilor agricole au putut fi irigate; din păcate după 1990 prin distrugere s-au diminuat, mai mult stricaciunile au facut o zona de mlastina de 40-70 de hectare. Până în 1949 au existat numai terenuri particulare după care ia ființă I.A.S Ivești care astăzi se numește S.C. Agrovin S.A.

Începând cu 1970, s-a creat și o stație de mașini agricole S.M.A care făcea lucrări agro-mecanice. La ora actuală, din totalul de teren agricol, culturile se prezintă astfel :

  • Porumb 3000 ha
  • Grâu 850-100 ha
  • Orz-orzoaică 160 ha
  • Ovâz 35 hectare
  • Floarea soarelui 230-300 ha
  • Sfeclă 130 de ha
  • Pepeni 100ha
  • Legume 90 ha
  • Viță de vie 1000 ha.

Meșteșugul vinăritului[modificare | modificare sursă]

Se practică în fiecare gospodarie individuala dar mai ales la « CRAMA » moșiei fraților Theodor și Panaite Bals (încă de la mijlocul secolului XIX) preluată în 1911 de familia de arendași Economos, iar în anii 20 de familia generalului Eremia Grigorescu, moșie devenita în 1949 I.A.S Ivești iar după revoluția din 1989 revine în parte nurorii generaluli Ariadna Grigorescu-Negraponte. Vinurile « Băbească neagră » și « Fetească albă » luând premii nationale și internaționale. De amintit ca Iveștiul este capitala Podgoriei Ivești situată în sectorul sudic al câmpiei Tecuciului.

Podgoria Ivesti[modificare | modificare sursă]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Podgoria Ivesti este una din podgoriile vechi ale României. Viticultura acestei podgorii este strâns legată de evoluția vechii moșii Blăjesti, atestată documentar din 15 iulie 1448, printr-un act de la Petru Voievod către panul Cernat Ploscar și fratele sau Steful. în prima jumătate a secolului al XVII-lea, moșia Blăjeștilor atrage interesul multor proprietari, ea fiind revendicată prin multe procese și judecăți. Intre anii 1847 și 1856 se înființează târgușorul Ivești, care avea să dea și denumirea acestui areal viticol.

O personalitate importantă pentru viticultura podgoriei Ivești este aceea a arendașului Hector Economos, om de remarcabilă cultură viticolă și economică, care în perioada anilor 1914-1916, înființează aici o plantație viticolă de 200 ha, o crama și o distilarie.

După anul 1945, plantatiile de stat devin proprietate a statului, ca apoi după 1989 să fie retrocedate proprietarilor. În prezent podgoria Ivești dispune de 2.500 ha..

Localizare geografică[modificare | modificare sursă]

Podgoria Ivești este amplasată în Câmpia Tecuciului, între paralele de 45°31-45°52, latitudine nordică și meridianele de 27°31-27°34, longitudine estică. Administrativ, centrele viticole ale podgoriei Ivești aparțin județului Galați.

Cadrul natural[modificare | modificare sursă]

Litologie[modificare | modificare sursă]

Substratul litologic diferă în funcție de centrul viticol: la Ivesti predomină nisipurile eoliene holocene, la Tecuci depozitele de loess și nisipurile eoliene din holocenul inferior, iar la Corod loessul și depozitele loesoide levantine, respectiv pleistocene.

Soluri[modificare | modificare sursă]

Tipurile de sol: psamosoluri la Ivești; cernoziomuri cambice și psamosoluri la Tecuci; cernoziomuri cambice la Corod.

Climat[modificare | modificare sursă]

Climatul este temperat-continentala, cu nuanțe de ariditate.

Soiuri de struguri[modificare | modificare sursă]

  • Struguri de masă
  • Struguri pentru vin

Particularități ale vinurilor[modificare | modificare sursă]

  • Fetească Regală (soi recomandat) este un vin alb cu o tentă galben-verzuie, care posedă la tinerețe o aromă discretă, de o deosebită finețe, reamintind-o pe cea a florilor de câmp. După o păstrare la butoi (1-2 ani), Feteasca regală capătă un buchet care amintește de ceara de albine. Vinul are un potențial alcoolic moderat, o aciditate echilibrată și este plăcut la consum, fiind solicitat de consumatorii de vinuri albe, seci.
  • Aligota (soi recomandat) este un vin alb, cu reflexe galben-verzui, care atrage atenția prin prospețimea gustului, datorată unei acidități vioaie și unui conținut moderat de alcool. Are o savoare plăcută, lipsindu-i aproape cu desăvârșire gustul de pământ umed, care i se atribuie atunci când provine din alte podgorii. Este preferat ca vin tânăr și dă bune rezultate an cupaje cu alte vinuri.
  • Rkatiteli (soi autorizat), ca vin, nu impresionează în mod deosebit, nedepășind nivelul unui vin de consum curent, dar se situează la nivelul superior al acestei categorii de calitate.
  • Cabernet Sauvignon (soi recomandat și autorizat) este un vin roșu, cu tentă de vișină supracoaptă. Se remarcă printr-un bogat conținut de taninuri, care-i conferă o astringentă accentuată, mai ales când vinul este tânăr. Odată cu trecerea anilor, culoarea vinului capătă o tentă cărămizie, iar gustul devine rotund, mai puțin agresiv, fără să-și piarda totuși bogăția în compuși fenolici. Particularitățile de soi sunt atât de bine conturate încât acoperă eventualele nuanțe imprimate de arealul de producere sau de tehnologia de fabricație.
  • Feteasca Neagră (soi recomandat și autorizat) are o culoare roșie-rubinie, deschisă și o aromă cu nuanțe olfactive plăcute de violete, mai ales când vinul este tânăr. Deși este destul de slab extractiv, el are un conținut moderat de taninuri Vinul păstrează gustul franc al soiului din care provine, este echilibrat, generos și are multă fructuozitate.
  • Merlot (soi recomandat și autorizat) este un vin roșu, în care se poate regăsi ușor tipicitatea podgoriei. Cu o aromă de fructe de pădure, bine constituit și suficient de extractiv, Merlot-ul se prezintă ca un vin corpolent, catifelat și cu o personalitate distinctă. Plinătatea vinului este însoțită de o astringență plăcută, care îi conferă o personalitate distinctă.
  • Băbeasca Neagră (soi recomandat) este un vin roșu-granat, cu unele nuanțe violacee când este tânăr. Prin maturare și anvechire, vinul devine roșu-cărămiziu. Aroma sa are o anumă finețe, amintind-o pe cea a fructelor sălbatice. Băbeasca neagră se produce ca vin sec, usor sub raportul continutului în extract. Evoluează rapid, fiindu-i necesară pentru desăvârșirea calităților organoleptice o perioada de maturare de numai 6 luni.
  • Oporto (soi autorizat) este un vin roșu-rubiniu, care se caracterizează printr-o savoare particulară, transmisă de solurile nisipoase ale podgoriei Ivești. Gustul este franc, echilibrat și armonios. Prin maturare vinul de Oporto câștigă în calitate, cu condiția ca aceasta sa nu fie de prea lungă durată.

Zootehnia[modificare | modificare sursă]

Este și ea prezentă prin AVICOLA Bucesti profilată pe găini ouătoare și de carne apartinand unei firme din Tecuci. În prezent se găsesc mai multe asociații agricole printre care:

  • «ANGHEL V» ce cumuleaza terenul agricol a circa 300 de familii din satul Blăjerii de sus
  • “ S.C. PROCELF S.R.L” gestionează o suprafață agricolă de 700 de hectare condusă de inginerul Toader N, profilată îndeosebi pe producție cerealieră.
  • «S.C AGROVIN S.A»cu 50 de hectare vie cu cramă propie și stație de îmbuteliere a soiurlor de vin «băbească neagră, fetească albă și muscat ottonel»
  • «S.C GRADINA S.R.L» din satul Bucești aparținând familiei Năstăsache profilată pe producție legumicolă.

Meșteșugul olăritului și cărămidăritului[modificare | modificare sursă]

La mijlocul secolului XIX Ivestiul era un centru renumit al olaritului. Astăzi țiganii rudari din mahalaua stadionului « Nicu Nour » mai fabrica caramizi subtiri pentru sobe și cărămizi. Până în 1856 cand Iveștiul devine târg în localitate se practicau meșteșuguri casnice, pe la mijlocul secolului XVIX, centru de împletituri, sfoară.frânghii.săpun sau lumânări.Se mai fabrică cazane de rachiu erau fabrici de ulei și sucuri și esențe de fructe.

Materiale de construcții[modificare | modificare sursă]

  • Atelier de prefabricate și bolțari în satul Bucești ce foloseste zgur de la MITTAL STEEL Galați ciment și nisip de la balastiera Bucești-Ivești.
  • Balastiera este deținută de o firmă din Brăila și are ca rezerve de nisip și pietriș 4733 de metrii cubi.

Se mai găsesc silozul de cereale aparținând SC « CEREALCOM » GALATI cu o capacitate de depozitare de 37000 one de boabe și 50000t știuleți.

Prestări servicii[modificare | modificare sursă]

  • Mori de făină de grâu, mălai 4 secții particulare
  • Dărăcit tesut tras lână 2 secții particulare
  • 1 atelier depanare auto
  • 4 ateliere particulare de frizerie-coafură
  • 1 atelier cismărie.
  • « Hanul de la Ivești » cu 44 depaturi cazare, bezinărie, vulcanizare, parcare, restaurant și bar
  • SC NAN SA penru nunți, botezuri, discotecă, jocuri mecanice.
  • SC ROȘU și GALBEN club lounge and bar.

Unități de artizanat și împletituri:

  • SC DERBY SRL este o firmă româno-italiană apărută în 1991 și care este profilată pe împletituri de nuiele și produse artizanale din lemn.Are peste 160 de salariati și are comenzi cu bătaie lungă pentru ambalaje pentru sticle de șampanie de 2, 3 și 5 litri pentru Italia, Franța și Germania.

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

  • Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876 , comuna Ivești , județul Galați - d. 5 martie 1955 , București ), scriitoare
  • Negoiță Dănăilă (n. 17 aprilie 1878 , Bucești, com. Ivesti Galați - d. 5 februarie 1953 ), chimist

Surse[modificare | modificare sursă]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Ivești

     Români (75.95%)

     Romi (18.19%)

     Necunoscută (5.8%)

     Altă etnie (0.04%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Ivești

     Ortodocși (89.91%)

     Penticostali (2.44%)

     Necunoscută (6.7%)

     Altă religie (0.93%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ivești se ridică la 8.441 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.738 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (75,95%), cu o minoritate de romi (18,2%). Pentru 5,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,92%), cu o minoritate de penticostali (2,44%). Pentru 6,71% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Ivești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Cornel Hamza[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 11                      
Partidul Național Liberal 4                      
Uniunea Națională pentru Progresul României 2                      

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

A cunoscut fluctuații în funcție de anumite elemente politice, militare etc. În ceea ce privește satul Bucești, în recesământ arăta că localitatea are 1935 de locuitori. În ceea ce privește Iveștiul existau 560 de capete de familii cu 2657 de suflete la care s-a adăugat peste 150 de evrei și aproximativ 50 de turci. La recensământul din 1930 comuna avea 7133 de locuitori, în ianuarie 1992 avea 9600 de locuitori, vârful de locuitori a fost în anul 2000 când s-au înregistrat aproximativ 11000 de locuitori.

Natalitatea a cunoscut o scădere dupa 1975 -337 de nou născuți, 1997-183 iar în 2000-125. Mortalitatea a cunoscut o creștere de circa 8 la mie în 1975 la 14 la mie în 2000.Sporul natural este mic ceea ce conduce la un proces de îmbătrânire a populației.

Mișcarea migrațională a cunoscut o mare evoluție negativă în ultimii 35 de ani când puternica industralizare a condos la un exod de populație către oraș în înteprinderi mai ales la actualul MITTAL Steel. Migrația este întreținută și de plecarea tinerilor în vestul Europei.

În 2000 aveam barbati 5039, femei 4875, tineri între 0 și 19 de ani 36% la sută, între 20-60 de ani 47% iar bătrâni 17%. Populația activă este de 2760. Persoane de etnie română sunt 80% iar 20% țigani. Înaite de război aproximativ 80% erau români de rit ortodox astăzi 99% sunt ortodocși și 1% adventiști și catolici.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]