Comuna Diculești, Vâlcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Diculești
—  Comună  —
Diculești se află în România
Diculești
Diculești
Diculești (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 44°35′27″N 23°59′22″E / 44.59083°N 23.98944°E / 44.59083; 23.9894444°35′27″N 23°59′22″E / 44.59083°N 23.98944°E / 44.59083; 23.98944

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema Valcea.svg Vâlcea

SIRUTA 174502

Reședință Băbeni-Oltețu
Componență Băbeni-Oltețu, Budești, Colelia, Diculești

Guvernare
 - Primar Armand-Costinel Cupăreanu[*][3] (PNL, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 1981 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 2.060 locuitori

Fus orar UTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Diculești este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Băbeni-Oltețu (reședința), Budești, Colelia și Diculești. Este formată din satele Diculești, Budești, Băbeni-Oltețu, Colelia.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Comuna Diculești este situată în zona de sud a județului, învecinându-se la vest cu orașul Bălcești, la nord cu localitatea Valea Mare și la sud cu localitatea Făurești.

Din punct de vedere al situării față de centrele urbane, comuna Diculești este situată la distanță relativ mare față de municipiul Rm. Vâlcea (cca 90 km), cca 40 km față de municipiul Drăgășani și la cca 40 km față de orașul Craiova

Comuna este alcătuită din satele Diculești, Budești, Băbeni-Oltețu, Colelia și are un numar de 2.064 locuitori.[necesită citare]

Din punct de vedere geografic formele de relief întâlnite pe teritoriul localității sunt de dealuri cu înălțimi care variaza între 150–275 m și zonă de luncă a râului Olteț aflat in vestul localității, râu ce colectează toți afluenții torențiali de pe teritoriul comunei.

Râul Olteț care izvorăște din munții Căpățânei intră pe teritoriul comunei in punctul Anini unde se unește cu râul Cerna si străbate comuna de la nord la sud.

Aprovizionarea cu apă potabila se face din izvoare naturale prin săpare de fântâni.

Pe teritoriul comunei au fost evidențiate urmatoarele unități de sol:

-sol brun moderat podzolit pseudogleizat;

-sol brun podzolit erodat in parte cu schelet;

-soluri brune cu soluri pseudo-redzine;

-aluviuni recente pe alocuri cu schelet;

-sol aluvional slab humifer.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Diculești

     Români (97.77%)

     Necunoscută (2.17%)

     Altă etnie (0.05%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Diculești

     Ortodocși (97.72%)

     Necunoscută (2.17%)

     Altă religie (0.1%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Diculești se ridică la 1.981 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.060 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,78%). Pentru 2,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,73%). Pentru 2,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]


Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Diculești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Armand-Costinel Cupăreanu[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Național Liberal 7              
Partidul Social Democrat 4              

Istoric[modificare | modificare sursă]

Comuna Diculești se află intro zonă care,deși puțin cercetată din punct de vedere arheologic,este inclusă prin descoperirile din apropiere (Bugiulești comuna Tetoiu) și se afla in aria de antropogeneză de pe malurile fostului lac Getic.[7]. Descoperirile arheologice întâmplatoare in zona inconjurătoare localitații atestă o continuitate neîntreruptă a vieții omenești începând încă din paleolitic .O dovadă în acest sens o constituie așezările neolitice descoperite in Bălcești,precum și unele urme materiale aparținând triburilor din prima epocă a fierului scoase la la lumină pe teritoriul comunei vecine Valea Mare.

Existența populației trace și anume a triburilor gete din zonă este dovedită de numărul mare de monezi de argint emise de orașele antice grecești si de autohtoni descoperite in tezaurul de la Valea Mare.

Dupa cucerirea romană intreaga zonă intră în procesul de romanizare ,populația daco-romana continuînd să traiască si după retragerea autorităților și a armatei romane ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite in satul Băbeni [8].

Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componența cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diploma Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247.

Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi.

Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpără moșia din Preutese (Vâlcea), jumătate din sat și din funia Roboteasca de la Dobre fiul lui Radu din Diculești ”[9].

Într-un zapis pentru cumpărarea unui țigan în 1642 este trecut ca martor și Dobre logofătul de Diculești[10].

În anul 1720 satul Diculești este părăsit de locuitori „fie din cauza răzmeriții și a birurilor grele sau a ciumei” [11].

O altă informație despre satul Diculești atestă că în 1772 „Dikoleschti ,sat cu o biserică pe Oltezul” [12].

Satul Budești este pomenit intr-un document tot din secolul al XVII-lea,respectiv din anul 1625 prin care domnitorul Țării Românești Alexandru Coconul îi dă logofătului Zaharia din Băbeni „moșia de la Budești din funia haraborească partea lui Hondoc a patra parte și de la Stoica și Comănița”[9].

În satul Budești boierii Diculești (în frunte cu slugerul Alexandru Diculescu despre care se vorbește in documentele sec al XVII-lea ) construiesc in 1825 o biserică de zid cu hramul Sf.Nicolae.

Satul Băbeni este cunoscut din anul 1625 dintr-un document prin care domnitorul Alexandru Coconul întărește stăpânirea lui Zaharia Logofătul din Băbeni peste părți din moșiile Preutese (Vâlcea), Budești,Giurgești și Băbeni ”[9].

Satul Colelia apare in documentele primăriei în anul 1940 numărând 121 de familii.Este satul cel mai nordic locuit în special de rudari.

Comuna Diculești a fost unită cu comuna Făurești de la 1 aprilie 1906 pâna la 15 iulie 1908 sub denumirea de Băbeni-Făurești.

Prin reforma administrativă comunistă Comuna Diculești a fost unită cu comuna Făurești din sub denumirea de Făurești .

La 15 septembrie 2004 în urma referendumului Comuna Diculești a fost din nou reînființată.

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

-Biserica cu hramul „ Sfîntu Nicolae” din satul Băbeni-Oltețu, construită în anul 1770, monument istoric.

-Biserica cu hramul’’ Adormirea Maicii Domnului’’, construită în anul 1825, în satul Budești, monument istoric.

-Biserica cu hramul’’ Sfîntu Nicolae’’, din satul Diculești, construită în anul 1913, pe locașul altei biserici.

-Biserica cu Hramul’’ Intrarea în Biserică’’ construită din lemn, între anii 1912-1914, în satul Afumați.

Fauna și flora[modificare | modificare sursă]

Pe acest teritoriu pădurile de foiase au acoperit în trecut suprafețe mari. Odată cu dezvoltare agriculturii și extinderea suprafețelor pe care s-au construit locuințe pădurile au fost defrișate. În acest moment pe valea Cernei și a Oltețului se intâlnește o vegetație de luncă formată din specii de esența alba-sălcii plopi, arini și răchita. Padurile de lunca sunt cunoscute sub denumirea de zavoaie. Pe pantele dealurile se găsesc pădurile de stejar, gârnița, gorun, jugastru, ulm. Ca specii de arbuști: porumbarul, păducelul, sângerul, alunul, măceșul.

Dintre plantele cultivate în aceasta zonă predomină: grâul, porumbul, orzul, ovăzul, cartoful și fasolea.

Pasari întâlnite: fazanul, prepelița, potârnichea, cucul, coțofana,etc. Fauna de interes vânătoresc: iepuri, mistreți, caprioare, vulpi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Populația satelor componente la recensământul din 2002. Pe atunci, comuna încă nu exista, ea fiind înființată la o dată ulterioară. Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  7. ^ C.S.Nicolaescu Plopșor,Dandu Nicolaescu Plopșor- The posible existence of the proto-hominids in Romanian's Villa-francheau in Dacia
  8. ^ I.Nestor - Studii și referate privind Istoria României vol I Buc 1954 pag 453
  9. ^ a b c Cf.Șt.Nicolaescu- „Cartea lui Alexandru Voevod ”în Arhivele Olteniei nr 65-66 pag 84
  10. ^ Cf.M.V. Demetrescu- „Două sureturi ”în Arhivele Olteniei nr 7 pag 212
  11. ^ Cf.I.Bacila- „Oltenia sub austrieci”în Arhivele Olteniei nr 13 pag 236
  12. ^ Cf.C.I. Karadja- „Oltenia după Memoriile Generalului von Bauer”în Arhivele Olteniei nr 14 pag 307