Comuna Ionești, Vâlcea
| Ionești | |
| — comună — | |
Lacul de acumulare Ionești pe cursul inferior al Oltului | |
| Localizarea satului pe harta României | |
| Coordonate: 44°49′08″N 24°15′01″E / 44.81889°N 24.25028°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Județ | |
| SIRUTA | 170514 |
| Atestare documentară | 1 aprilie 1494 |
| Reședință | Ionești |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Ionești[*] | Constantin Neagoie[*][1][2] (IND, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 53,74 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 3.762 locuitori |
| Prezență online | |
| site web oficial GeoNames | |
| Modifică date / text | |
Ionești (în trecut, Ioneștii-Mincului) este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Bucșani, Dealu Mare, Delureni, Fișcălia, Fotești, Guguianca, Ionești (reședința), Marcea și Prodănești.[3]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Localitatea este deservită de gara cu același nume, situată pe linia Piatra Olt - Râmnicu Vâlcea - Podu Olt. Primele scrieri despre comuna Ionești se regăsesc în anul 1392 unde se face referire la fostul sat București, astăzi regăsindu-se sub denumirea de Marcea, iar atestarea de Comuna Ionești datează din 1 aprilie 1494. Primele referiri la satul Ciorani, lângă Ionești, se regăsesc la 8 ianuarie 1572, satul Corbeni începând cu 1 ianuarie 1494, fostul sat Rascaeți, azi Delureni, din 28 noiembrie 1635, iar despre fostul sat Ohaba apar referiri din 1582.
Dovezi istorice arată că prin fostul sat Ioneștii-Govorii trecea drumul lui Traian, împăratul romanilor. Rămășițe se găsesc din loc în loc, fiind descoperite de săpături întâmplătoare sau organizate. Acest drum mergea paralel cu un alt drum, care trecea prin comuna Scundu, și care era numit „Drumul Sării”, fiind folosit pentru a se transporta sare din Ocnele Mari. Mai trebuie amintit că această comună a fost martoră a trecerii ultimelor rămășițe ale lui Tudor Vladimirescu după înfrângerea suferită la Drăgășani. Ca vecinătăți ale comunei regăsim la: sud – comuna Orlești, est – comuna Olanu și râul Olt, nord – comuna Sirineasa și orașul Babeni, vest – comuna Scundu. În documente se arată că până la 1882 s-a numit Ioneștii Minhului după numele boierului Minhu Bucsenescu.
Din anul 1882, primarul Alecu Popescu, care administra și comuna Ioneștii-Govorii, își mută reședința în satul Marcea, unde avea locuința și proprietatea personală. Satul Obeni, așezat pe Valea Oltului, în partea de miazănoapte a comunei avea ca și cătun aparținător cătunul Guguiencii. Satul Bucsani, așezat de asemenea în Valea Oltului, s-a format pe moșia lui Udrea zatreanu trecută lui Minhu Bucsenescu, de unde îi vine și denumirea. Acest sat a avut în componență cătunul Afumați, care purta anterior numele de Romaneasca, după numele unui boier care îl stăpânea. Numele afunați a fost folosit de învățătorul V. Georgescu, care, dorind să îi atragă pe locuitorii acestuia către școală și către banca Populară, a întâmpinat recalcitranța acestora. De la acest epitet a derivat ulterior numele cătunului.
Mai multe drumuri comunale și județene leagă comuna de artera principală, DN 64. Comuna este integral racordată la rețeaua electrică. Drumurile asfaltate reprezintă 40% din lungimea totală a căilor de comunicație locale. Din punct de vedere al comunicațiilor, există rețea de telefonie și rețea de televiziune prin cablu.
Demografie
[modificare | modificare sursă]Componența etnică a comunei Ionești
Români (92,74%)
Alte etnii (0,05%)
Necunoscută (7,2%)
Componența confesională a comunei Ionești
Ortodocși (92,32%)
Alte religii (0,32%)
Necunoscută (7,36%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ionești se ridică la 3.762 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.130 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,74%), iar pentru 7,2% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,32%), iar pentru 7,36% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
Istorie
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Ioneștii-Mincului, făcea parte din plasa Oltul de Sus a județului Vâlcea și era formată din satele Bucșani, Fotești, Guguianca și Obeni, cu o populație de 778 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă înființată în 1857 și frecventată de 54 de elevi.[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în aceiași plasă și comuna Marcea, compusă din satele Ioneștii-Govorii, Marcea și Prodănești, cu o populație de 965 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă înființată în 1860 și frecventată de 39 de băieți și 25 de fete.[8]
Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Oltul din același județ, comuna Ioneștii-Mincului fiind denumită deja Ionești. Comuna Ionești avea o populație de 1954 de locuitori (în satele Bucșani, Fișcălia, Fotești, Guguianca, Obeni, Răscăeți și Țăcăliile),[9] iar comuna Marcea – 1354.[10]
În 1931, satele Fișcălia, Răscăeți și Țăcăliile s-au desprins de comuna Ionești formând comuna Fișcălia, căruia i-a fost alipit și satul Scaioși.[11] comuna Ionești fiind împărțită în satele Bucșani, Fotești, Guguianca și Obeni,[12] iar comunei Marcea îi se arondează și satul Slăvitești.[13]
În anul 1950, comunele au trecut în cadrul raionului Drăgășani din regiunea Vâlcea și după 1956 din regiunea Argeș; comuna Fișcălia fiind desființată între timp și inclusă în comuna Ionești. În 1964, satele Răscăeți și Țăcăliile primesc numele de Delureni și Dealu Mare.[14]
În 1968, comunele au revenit la județul Vâlcea, reînființat; comuna Marcea fiind desființată și inclusă în comuna Ionești, satele Scaioși și Slăvitești fiind transferate între timp la comunele vecine Orlești și Șirineasa, satul Ioneștii-Govorii primind numele de Ionești (devenit reședință), absorbind și satul Obeni, comuna având de atunci actuala compunere;[15][16]
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Comuna Ionești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Constantin Neagoie[*], politician independent, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[17]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 7 | ||||||||
| Partidul Social Democrat | 4 | ||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 2 | ||||||||
Personalități născute aici
[modificare | modificare sursă]- Simona Patraulea (1931 - 2018), jurnalistă;
- Maria Dragomiroiu (n. 1955), interpretă de muzică populară;
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Rezultatele alegerilor locale din 2012” (PDF). Biroul Electoral Central. Arhivat din original (PDF) la .
- ↑ „Rezultatele alegerilor locale din 2016”. Biroul Electoral Central.
- ↑ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ↑ Lahovari, George Ioan (). „Ionești-Mincului, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 60.
- ↑ Lahovari, George Ioan (). „Marcea, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 235.
- ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Ionești”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 769.
- ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Marcea”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 771.
- ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 462. .
- ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 463. .
- ↑ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 464. .
- ↑ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ↑ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ↑ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Valea Oltului Inferior (arie de protecție specială avifaunistică)
- Castrul roman Pons Aluti
- Județul Vâlcea
- Fișcălia
- Marcea
- Bucșani