Comuna Băiuț, Maramureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Băiuț
Erzsébetbánya
—  comună  —
Strâmbului valley, Strâmbu-Băiuț.jpg
Biserica de lemn din Poiana Botizii-exterioare (8) (cropped).JPGBiserica de lemn din Poiana Botizii-exterioare (12) (cropped).JPG

De sus, de la stânga la dreapta: Valea Strâmbului, satul Poiana Botizii, Biserica de lemn din Poiana Botizii
Stemă
Stemă
Logo oficial
Logo
Băiuț (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 47°38′14″N 24°00′20″E ({{PAGENAME}}) / 47.637321°N 24.005581°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețFlag of Maramureș County.svg Maramureș

SIRUTA107154

ReședințăBăiuț
Sate componenteBăiuț, Poiana Botizii, Strâmbu-Băiuț

Guvernare
 - PrimarViorica Maciuc[*][3] ( PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total113,6 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2340 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului

Băiuț (în maghiară: Erszébetbánya, în germană: Elisabethburg) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Băiuț (reședința), Poiana Botizii și Strâmbu-Băiuț.

Istoric[modificare | modificare sursă]

De-a lungul istoriei sale, satul Băiuț a fost cunoscut drept Lápos-Bánya (1630), Bajutze (1850) și Oláh Lápos-Bánya sau Băiuța (1854). Toate denumirile fac referire la Mina Băiuț, un reper important în zonă. Așezarea era cunoscută și sub numele de Erzsebetbanya, deoarece a fost locația multor proprietăți ale Elisabetei Silaghi, soția lui Iancu de hunedoara și mama lui Matei Corvin.[4]

Prima atestare documentată a satului a fost în anul 1630, dar existența activităților miniere este cunoscută încă din anul 1315. Cu toate acestea, rămășițe de oase animale și urme ale activității omului din peștera de la Poiana Botizii datând din Paleoliticul superior sugerează că zona a fost populată cu mult înainte.[4]

Satul Poiana Botizii a fost atestat documentar ca Botiz în anul 1344. În 1750, era cunoscut sub numele de Pojana Zseler, în 1830 a fost redenumit în Batspojana, Batiz Polyan în 1835, iar în cele din urmă, în 1850, a trecut la denumirea românească de Poiana Botizii.[4]

Satul Strâmbu-Băiuț a fost numit Strambulu (1835), Strimbuy (1850), Sztrimbuly, Strâmbul Băiuțului, Horgospataka – Piriul lui Horgos și Kohovolgy – Valea Furnalului (1854), nume legate de mina și topitoria de fier de acolo.[4]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Harta comunei

Comuna este situată în partea centrală a județului, pe cursul superior al râului Lăpuș, la 80 km sud-est de municipiul Baia Mare. Se învecinează cu următoarele comune: comuna Budești la nord, comuna Botiza la est, comuna Lăpuș la sud-est, comuna Cupșeni la sud-vest, orașul Cavnic și comuna Cernești la vest. Comuna se află la o altitudine de 600 m.

Sate[modificare | modificare sursă]

Comuna Băiuț este alcătuită din 3 sate: Băiuț, Poiana Botizii și Strâmbu-Băiuț.

Băiuț[modificare | modificare sursă]

Satul Băiuț, sat de reședință al comunei, este situat între masivele Gutâi și Țibleș, la 30 km de Târgu Lăpuș.

Poiana Botizii[modificare | modificare sursă]

Așezarea este situată paralel cu valea în care se află satul Băiuț. Drumul comunal DC 56 face legătura între drumul județean DJ109F și sat.

Strâmbu-Băiuț[modificare | modificare sursă]

Strâmbu-Băiuț este situat pe râul Lăpuș, la o distanță de 1 km de satul de reședintă al comunei. În amonte de localitate se află pasul Cavnic și, la o distanță de 16 km, centrul minier Cavnic.

Economie[modificare | modificare sursă]

Stibnit-calcit din Mina Breiner, Băiuț

Mineritul[modificare | modificare sursă]

Mineritul a fost principala activitate economică din zonă pentru o mare parte a istoriei sale. Aurul de aici a făcut din minele Băiuț o zonă semnificativă din punct de vedere economic în Regatul Ungariei.[5] În anii de după Revoluția din 1989, în minele din comună lucrau în jur de 1.200 de mineri din Băiuț precum și din satele din apropiere.[6]

În jurul anului 2009, mineritul în Băiuț s-a oprit.[7] Viața economică a încetinit considerabil, pe măsură ce locurile de muncă au dispărut.[5][6][8]

Pe 27 martie 2018, în jurul orei 3:30, un zgomot puternic, urmat de inundații cu apă de mină de la galeria Breiner, închisă din 2002, a lovit satul Băiuț.[9]

Apa de zăcământ acidă, poluată cu fier, mangan și zinc, a ajuns la râul Lăpuș din apropiere, contaminându-l. Autoritățile estimează daunele ecologice la o tonă de pește ucis. În urma accidentului, Prefectul Județului Maramureș, Vasile Moldovan, a solicitat ca firma responsabilă cu închiderea minelor comunei, Conversmin, să plătească pentru repopularea râului.[10]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Băiuț se ridică la 2.340 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.699 de locuitori.[1]

Componența etnică[modificare | modificare sursă]

Maramureș Ethnic Map - Băiuț.svg

Majoritatea locuitorilor sunt români (61,71%), cu o minoritate de maghiari (33,55%). Pentru 4,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2]

Componența confesională[modificare | modificare sursă]

Maramureș Religion Map - Băiuț.svg

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (59,1%), dar există și minorități de romano-catolici (33,21%) și reformați (2,01%). Pentru 4,44% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[11]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Băiuț este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Viorica Maciuc[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[12]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal3   
Coaliția pentru Maramureș2   
Uniunea Democrată Maghiară din România2   
Uniunea Salvați România1   
Partidul PRO România1   
Partidul Mișcarea Populară1   
Partidul Ecologist Român1   

Personalități[modificare | modificare sursă]

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  4. ^ a b c d „Istoric”. Comuna Băiuț. 
  5. ^ a b Ilea, Marian (). „Despre mineritul de altădată din Cavnic si Băiuț”. Informația Zilei. 
  6. ^ a b Vancea, Ciprian (). „Comuna Băiuț, „moartă" fără minerit!”. Graiul Maramureșului. 
  7. ^ Teremtus, Nicolae (). „Ziua Minerului, o dată în calendar și-atât!”. Gazeta de Maramureș. 
  8. ^ „Mineri transformați în ciobani păstoresc la stâna… primăriei din Băiuț”. eMaramureș (eMM). . 
  9. ^ „Un nou accident ecologic la o veche mină din Maramureș”. declic.ro. Accesat în . 
  10. ^ Felseghi, Bianca (). „Băiuț este o mică parte din marele bai”. PressOne. 
  11. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .