Colegiul Național „Roman Vodă” din Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Colegiul Național
„Roman Vodă”
RO NT Roman Roman Voda gymnasium.jpg
Poziționare
Coordonate46°55′32″N 26°55′50″E / 46.9255°N 26.9306°E / 46.9255; 26.9306
LocalitateRoman, România
JudețNeamț
Țara România
Adresastr. Mihai Eminescu nr. 4
Clasificare
Cod LMINT-II-m-B-10664.01

Colegiul Național „Roman Vodă” este o instituție de învățământ liceal din municipiul Roman, România, situată pe str. Mihai Eminescu nr. 4. Clădirea colegiului este monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Neamț cu codul NT-II-m-B-10664.01.

Din punct de vedere arhitectonic este identic cu Colegiul Național Unirea din Focșani și cu Colegiului Național „Ion C. Brătianu” din Pitești.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

La 30 septembrie 1872 își deschidea larg porțile o nouă instituție de învățământ, ce va fi un liceu model al Romanului și al țării. Înființarea acestuia s-a datorat eforturilor locale căci, deși Camera Legiuitoare votase întemeierea școlii la 22 ianuarie 1869, ministerul a răspuns în mai multe rânduri nefavorabil cererilor locuitorilor orașului, motivul invocat fiind acela al lipsei fondurilor. Costin Brăescu – sufletul școlii romașcane – va întocmi un memoriu ce cuprindea o serie de propuneri, printre care:

- numele gimnaziului să fie „Roman-Vodă”;

- deschiderea să fie la 30 septembrie cu solemnitate;

- autoritatea comunală să numească deocamdată doi profesori (Gh. Pădure și C.Copăcineanu).

Propunerile au primit aviz favorabil abia la 20 octombrie 1872. Gimnaziul a funcționat la început în clădirea Școlii nr. 1, dar aceasta devine neîncăpătoare în 1875, odată cu creșterea numărului de clase. Abia în anul școlar 1881-1882 activitatea școlară se va desfășura sub auspicii mai bune când întreaga clădire rămâne Gimnaziului și profesor de istorie este numit George Radu Melidon. Acesta, vreme de 28 de ani, a dat strălucire acestui gimnaziu și culturii romașcane în general, ca fiu al urbei, absolvent al Academiei Mihăilene din Iași, om de vocație umanistă și cultură enciclopedică.

În 1890, prin închidere, se obține un nou local, iar în 1897 se primește acordul Ministerului pentru construirea unui local propriu. Din 1891 va preda româna și istoria aici Calistrat Hogaș care, în 1901, este numit director al acestei instituții.

În 1898, cel care-i avusese la Fălticeni elevi pe Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, Nicolae Apostol, a venit la Roman ca profesor la acest gimnaziu.

În timpul primului război mondial, clădirea școlii a fost reachiziționată. Unii elevi vor pleca, o parte a cadrelor didactice vor fi mobilizate, până în martie 1918, așa încât, anevoie, cursurile se vor ține în aer liber, școala funcționând în turnul și chiliile Episcopiei.

Anul 1919 e benefic urbei romașcane, deoarece acum Gimnaziul „Roman-Vodă” devine liceul cu nume voievodal, străveche vatră de cultură a orașului. Schimbându-se statutul școlii și având un grad superior celui de până atunci, intervin transformări profunde pe multiple planuri. În 1933 Ministerul aprobă liceului să preia și clădirea aparținând Școlii Normale „Ion-Creangă”.

Al doilea război mondial va afecta și buna desfășurare a activității liceului. Localul școlii este ocupat de un spital militar, iar personalul este evacut la liceul din Dumbrăveni, județul Târnava Mică.

La 15 ianuarie 1945, liceele „Roman-Vodă” și „Sturza Cantacuzino” și-au deschis cursurile, ca liceu mixt, dar pentru puțin timp, căci în martie cele două licee se vor despărți.

După război, liceul va trece prin momente grele. Impactul politic a fost puternic, dar profesorii vor depune în continuare o muncă asiduă pentru a menține liceul între școlile de prestigiu. Au existat și perioade mai dificile, dar și ani de reviriment în care calitatea procesului de învățământ și dotarea materială s-au îmbunătățit.

După instaurarea regimului comunist, liceul își pierde titulatura de „Roman-Vodă”, devenind „Școala medie de 11 ani”. Cu toate acestea, colectivul didactic și elevii acestui liceu romașcan, prin eforturi deosebite, pasiune și responsabilitate, vor contribui la dezvoltarea școlii lor, înfruntând lipsuri, abuzuri și opreliști.

În 1950 liceul dispunea de 35 camere pentru uz didactic. În 1965 se amenajează biblioteca, iar doi ani mai târziu se dă în folosință vila din curtea liceului, utilizată ca muzeu școlar și sediu al revistei „Școala Nouă”. Din 1970 instituția va dispune și de un internat cu 208 locuri.

În 1971 liceul își recapătă blazonul mușatin – „Roman-Vodă”. În ciuda greutăților cu care s-a confruntat, liceul a crescut an de an datorită unui corp didactic valoros. Anul 1972, centenarul școlii, este un an de bilanț și privire retrospectivă a tot ceea ce a jalonat un drum parcurs de la înălțimea unui veac cu împlinirile și umbrele sale, cu miile de elevi și sutele de profesori care au edificat deopotrivă un lăcaș de spiritualitate romașcană de certă valoare, dar și pentru a desprinde concluzii și a întocmit planuri pentru viitorul inaugurat cu ocazia acestui jubileu.

Toți cei care au trecut pragul Liceului „Roman-Vodă” în acest secol și-au adus o contribuție demnă de apreciat pe oriunde i-au purtat pașii vieții și, chiar dacă, din anumite motive, n-au putut fi toți prezenți la strigarea catalogului centenar, fiecare în parte poartă mândria că aparține acestui liceu „etalon”.

După cum se observă, Liceul „Roman-Vodă” a contribuit la realizarea intelectuală a multor tinere generații. S-a format renumitul spirit „roman-vodist”, care a solidarizat peste ani generații de elevi, absolvenți și profesori.

Și, după decembrie 1989, liceul, intrând pe un nou făgaș, a oferit absolvenților posibilități mari de realizare.

În urma demersurilor conducerii liceului, începând de la 1 septembrie 2001, Liceul „Roman-Vodă” devine Colegiul Național „Roman-Vodă”, ca o recunoaștere a meritelor trecute și ca un imbold pentru viitor.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară
  • Pagini din istoria Liceului Roman-Vodă din Roman (1873-1972), Nicolae Gr. Stețcu, Gh. A. M. Ciobanu, Editată de Liceul Roman-Vodă, 1972

Legături externe[modificare | modificare sursă]