Haralamb Zincă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Haralamb Zincă
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Roman, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieromancier[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”  Modificați la Wikidata

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman, (n. 4 iulie 1923, Roman – d. 24 decembrie 2008, București[1]) a fost un autor de romane polițiste și cărți-document.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Iosif Sielberman și al Carolinei (n. Sielberman). Ucenic la București (1934 - 1940); bibliotecar la ARLUS (1945 - 1946), activist de partid (1946 - 1948) și sindical (1948 - 1950). Redactor-șef adjunct la revista „Tânărul scriitor“ și „Luceafărul“, redactor la „Viața Românească“, secretar responsabil de redacție la „Gazeta literară“ (1962 - 1966). Director al Casei Uniunii Scriitorilor din București, din 1967.

Debut editorial cu nuvela „Primăvara“ (1950), imagine a triumfului noului prin eradicarea „vieții de huzur” a burgheziei. A publicat numeroase volume de povestiri („Un civil în tranșee“, 1959; „O invitație după miezul nopții“, 1967; „Crima de la 217“, 1970), nuvele („Cazul R-16“, 1953; „Urmele“, 1958; „Zefirul“, 1964; „Ordinul «Stejarul» în acțiune“, 1965; „Dragoste moartă“, 1975) și romane („Ultima toamnă“, 1958; „Dintre sute de catarge“, 1961; „Moartea vine pe bandă de magnetofon“, 1966; „Ochii doctorului King“, 1968; „Dispărut fără urmă“, 1973; „Limuzina neagră“, 1973; „Supersonicul 01 decolează în zori“, 1974; „Un glonte pentru rezident“, 1975; „Mapa cenușie G. R.“, 1977; „Glonțul de zahăr“, 1981; „O crimă aproape perfectă“, 1991; „Temerarul“, 1991; „Suspecta moarte a lui Mario Campanella“, 1991 etc.)

A tradus din V. N. Ajaev, I. B. Bondarev, K. Rukiah. Z. și-a câștigat popularitatea cu proza poliștistă și de spionaj, în care combină problematica socială cu cea a creației, aventura fiind exemplificarea epică a ideii.

A decedat la 24 decembrie 2008 la București, după ce mulți ani a suferit de boala Alzheimer și a fost aproape uitat. Scriitorul a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției.

Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, locuiește în SUA și e un cunoscut regizor de telenovele latino americane.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

Non-ficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Amintire (1956)
  • Ultima toamnă (E.S.P.L.A., București, 1958)
  • Popasuri... (E.S.P.L.A., București, 1959)
  • Dintre sute de catarge (Ed. pentru Literatură, București, 1961)
  • Un caz de dispariție : Anchete sociale (Ed. Cartea Românească, București, 1972)
  • Eu, H.Z., aventurierul (Ed. Cartea Românească, București, 1979)
  • Fiecare om cu clepsidra lui (Ed. Cartea Românească, București, 1988)

Cărți-document[modificare | modificare sursă]

  • Și a fost ora H (Ed. Militară, București, 1971)
  • Ultima noapte de război, prima zi de pace (Ed. Militară, București, 1985)
  • Revelion 45 (Ed. Militară, București, 1989)
  • "Spion" prin arhive secrete (Ed. Garamond, București, 1993)
  • Noiembrie însângerat (Ed. Fundației PRO, București, 2000)

Spionaj: Pe urmele agentului B-39[modificare | modificare sursă]

  • Soarele a murit în zori (Ed. Militară, București, 1976)
  • Toamna cu frunze negre (Ed. Militară, București, 1978)
  • Anotimpurile morții (Ed. Militară, București, 1980)
  • Destinul căpitanului Iamandi (Ed. Militară, București, 1982)
  • Operațiunea "Soare" (Ed. Militară, București, 1984)

Cărți polițiste și de spionaj[modificare | modificare sursă]

  • Cazul R-16 (Ed. Militară, București, 1961)
  • Palma lui Hercules (Ed. Tineretului, București, 1963)
  • Sfârșitul spionului Fantomă (Ed. Militară, București, 1963)
  • Taina cavalerului de Dolenga (Ed. Militară, București, 1965)
  • Moartea vine pe bandă de magnetofon (Ed. Militară, 1967; reeditată la Ed. Garamond, 1995) (Ecranizat în 1978 ca Un om în loden)
  • Ceasurile sfântului Bartolomeu (Ed. Tineretului, București, 1967)
  • Ochii doctorului King (Ed. Militară, București, 1968)
  • O crimă aproape perfectă (Ed. Tineretului, București, 1969; reeditată la Ed. Cogito, 1991 și la Ed. ALL, 2000)
  • Crima de la 217 (Ed. Militară, București, 1970)
  • Dispărut fără urmă (Ed. Militară, Colecția Sfinx nr. 15, București, 1973)
  • Un glonte pentru rezident (Ed. Militară, București, 1975)
  • Mapa cenușie G.R. (Ed. Militară, București, 1977)
  • Dragul meu Sherlock Holmes (Ed. Eminescu, București, 1977; reeditată la Ed. Cogito, 1993)
  • Glonțul de zahăr (Ed. Militară, București, 1981)
  • Dosarul aviatorului singuratic (Ed. Militară, Colecția Sfinx nr. 63, București, 1983)
  • Noaptea cea mai lungă. Cartea I: Dincolo de întuneric (Ed. Militară, București, 1986)
  • Noaptea cea mai lungă. Cartea II: Marea confruntare (Ed. Militară, București, 1987)
  • Coșciugul agentului K-05 (Ed. Odeon, București, 1991)
  • Temerarul (Ed. Ion Creangă, București, 1991)
  • Suspecta moarte a lui Mario Campanella (Ed. Quintus, București, 1991)
  • Moartea m-a bătut pe umăr (Ed. Garamond, București, 1993)
  • Interpolul transmite: arestați-l! (Ed. Garamond, București, 1993)
  • Moarta mirosea a „Christian Dior” (Ed. Militară, Colecția Sfinx nr. 7 SN, București, 1997)
  • Limuzina neagră. Editura Militara 1973

Altele[modificare | modificare sursă]

  • Urmele (Ed. Militară a Forțelor Armate ale R. P. R., București, 1953)
  • Zefirul (Ed. Militară, București, 1964)
  • Alerta în umbră (Ed. Tineretului, București, 1968)
  • Supersonicul 01 decolează în zori (Ed. Militara, București, 1974)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Literarura romana, in doliu! A murit Haralamb Zinca”. Pro TV. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]