Dumitru Irimia

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Irimia
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Roman, Roman, România Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dumitru Irimia (n. , Roman, Roman, România – d. , Iași, România) a fost un lingvist și filolog român, eminescolog și profesor universitar doctor, autor al unor gramatici și studii universitare de stilistică funcțională a limbii române. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Viața și cariera[modificare | modificare sursă]

Dumitru Irimia s-a născut la 21 octombrie 1939, fiind mijlociul, între cei trei copii, a unei familii obișnuite în Romanul anului 1939: tatăl muncitor la fabrica Arsenal, mama casnică [3] În anul 1956 este absolvent al Liceului Roman Vodă din Roman, unde l-a profesor de Limba română pe Nicolae Stețcu[3], de la care a primit Dicționariulu limbei române de A. T. Laurianu și J. C. Massimu, Bucuresci, 1871[A]. Între anii 1956-1957 lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Văleni (comuna Botești- Neamț). Între anii 1957-1962, studii în cadrul Facultății de Filologie a Universității Al. I. Cuza din Iași, secția Limba și Literatura Română, unde a avut colegi pe: Leon Volovici, Olga și Liviu Rusu, Mircea Radu Iacoban, Mihai Ursachi. Lucrarea sa de diplomă, din anul 1962, este studiul Concepția lui Eminescu despre artă. În același an își începe cariera universitară ca șef de cabinet, asistent universitar, etc. timp de 47 de ani [3]. Între anii 1970 - 1989 este lector, specialitatea Lingvistică-Stilistică în cadrul Fac. de Limba și literatura Română, Univ. Al. I. Cuza, Iași. Este lector la universitățile din Torino și Milano, între anii 1972 - 1974, unde realizează două cursuri universitare pentru studenții italieni: Il verbo și Il nome, Torino, în anul 1973. La Iași, organizează Prima ediție a Colocviului național studențesc Mihai Eminescu în anul 1975, manifestare devenită emblematică pentru universitatea ieșeană. Titlul de Doctor în filologie cu teza: Limbajul poetic eminescian[4], este obținut în anul 1976. Între anii 1990-1992 este Decan al Fac. de Litere Iași.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, ediție îngrijită, Iași, Junimea, 1970;
  • Limbajul poetic eminescian, 1979;
  • Curs de lingvistică generală, Iași, s.d., 1986;
  • Structura stilistică a limbii române contemporane, 1986;
  • Introducere în stilistică, Iași, Polirom, 1999;
  • Dicționarul limbajului poetic eminescian, Iași, Editura Universității "Al.I.Cuza", 2002 (coordonator);
  • Dicționarul limbajului poetic eminescian: Semne și sensuri, 2 vol., Iași, Editura Universității "Al.I.Cuza", 2005;
  • Gramatica limbii române, Iași, Polirom, 2008.

A coordonat peste 10 volume, 6 cursuri universitare, circa 150 de studii și articole în volume și reviste,

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Eminescu pentru exegeză – Suceava, 1994
  • Premiul Lucian Blaga pentru exegeză la Colocviul Internațional Lucian Blaga, Cluj – 1998;
  • Medalia Mihai Eminescu – București, 2000;
  • Distincție de vrednicie, acordată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (I.P. S. Daniel), 13 octombrie 2000;
  • Premio Internazionale Padre Pio 2003 Insieme, conferit de Libera Università Catolica Internazionale “Padre Pio” și Accademia Internazionale di Scienze ed Arti “Padre Pio” – Italia și Medalia “Padre Pio” (26 aprilie 2003);
  • Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, conferit de Președintele României (Decret nr. 128 / 11 martie 2004);
  • Diplomă la dezbaterea cu tema Este Eminescu cel mai mare român?, Ipotești, 13 iunie 2006
  • Diploma de excelență pentru rezultate de excepție obținute în activitatea științifică în anul 2005, Zilele Universității Al. I. Cuza, 26 oct. 2006;
  • Diploma Universiății de Stat din Moldova, la cea de-a 60-a aniversare a fondării sale, Chișinău, 6 nov. 2006;
  • Titlul științific de Doctor Honoris Causa al Universității de Stat Al. Russo din Bălți (Republica Moldova), și Medalia comemorativă Alecu Russo ( 2 iunie 2005, Bălți, Republica Moldova);
  • Titlul științific de Doctor Honoris Causa al Universității de Stat din Chișinău (25 septembrie 2007, Chișinău, Republica Moldova).
  • Medalia Universității Petru Maior din Tg. Mureș (16 mai 2008)

Note[modificare | modificare sursă]

A Cele trei volume apărute din însărcinarea Societății Academice Române au fost editate la Bucuresti, la Noua Typographia a Laboratoriloru Romani, in anii 1871, 1876 și 1877

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dan Hăulică, Dumitru Irimia sau Morala și adevărul limbii, România literară 
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ a b c Valeriu D. Cotea - Dumitru Irimia. Mi-ar fi putut fi prieten, revista Dacia literară p. 61-67
  4. ^ Laurian Ante, 2006, p.157

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

  • Scriitori ieșeni contemporani – Dicționar biobibliografic, Nicolae Busuioc, Iași, Ed. Junimea, 1997, pp. 213-214
  • Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț, Constantin Prangati, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 1999, p. 122
  • Scriitori și publiciști ieșeni contemporani – Dicționar, Nicolae Busuioc, Iași, Ed. Vasiliana ’98, 2002, p. 233, 234
  • Dicționarul general al literaturii române, Ed. Academiei, vol. III, București, 2005, pp. 670-671
  • Analele Științifice ale Universității ”Al. I. Cuza” din Iași (Serie nouă), Secțiunea III 3 – Lingvistică, Studia linguistica et philologica in honorem D. Irimia, Tomul XLIX-L, 2003/2004, Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 586 pp. (Tabula gratulatoria: Mioara Avram, Silviu Berejan, Sorina Bălănescu, Grigore Bostan, Ioana Both, Maria Carpov, Giugliemo Cinque, Anatol Ciobanu, Livia Cotorcea, Pompiliu Crăciunescu, Luminița Fassel, Teresa Ferro, Valeria Guțu-Romalo, Emil Iordache, Vitalie Marin, Eugen Munteanu, Mariana Neț, Ileana Oancea, Gabriela Pana-Dindelegan, Ion Pogorilovschi, Gh. Popa, Elena Prus, Tatiana Slama-Cazacu, Maria Șhleahtițchi, Gh. I. Tohăneanu, Vasile Țăra, Anca Vasiliu și alții).
  • Limba română, sub titlul Dumitru Irimia – promotor al identității românilor , nr. 1-2 (151-152) 2008, Chișinău, pp. 1-69,
  • Universitatea de Stat din Moldova, publicație a Universității de Stat din Moldova, nr. 3(81), 30 octombrie 2007, Chișinău, pp. 1: O figură care completează lipsa unei catedre “Eminescu”(Mihai Morăraș) și p. 4: Prietenie cu sorți de izbîndă (Ion Melniciuc).
  • Lucia Cifor, La dispariția unui mare eminescolog: Dumitru Irimia Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Dumitru Irimia - In memoriam, Noua revistă filologică Arhivat în , la Wayback Machine., nr. 1-2, p. 5 - 39, 2010

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • Emil Manu, Mircea Tomuș, Vasile Țâra, Livia Cotorcea, Dan Mănucă, Mihaela Mancaș, Eugen Munteanu, Valentina Butnaru și alții – în volume și în revistele Analele științifice aleUniversității “Al. I. Cuza”, Analele Universității Timișoara, Astra, Contemporanul, Cronica, Convorbiri literare, Săptămîna etc.
  • Solomon Marcus – în România literară nr. 4/31 ianuarie 2007.
  • Anatol Ciobanu, Irina Condrea, Solomon Marcus, Rodica Marian, Valeria Guțu Romalo, Lucia Cifor și alții – în Limba română nr. 1-2 (151-152) 2008.
  • Lucian Chișu, Laboratorul poetic eminescian, în Caiete critice nr. 1-2-3/2009, pp. 31-34.
  • Ioana Vasiloiu, Eminescu – semne și sensuri, în Caiete critice nr. 1-2-3/2009, pp. 35-37.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Irimia&oldid=15316864