Sari la conținut

Centru, Suceava

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Centru
—  cartier  —
Centrul Sucevei, văzut de pe platoul Cetății de Scaun
Centrul Sucevei, văzut de pe platoul Cetății de Scaun
Map
Centru (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 47°38′42″N 26°15′36″E ({{PAGENAME}}) / 47.645°N 26.26°E47.645; 26.26
Țară România
Județ Suceava
Localitate componentă[*]​ Suceava[*]​
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Centrul Sucevei este zona urbană cea mai veche a municipiului Suceava, orașul reședință al județului cu același nume. În jurul acestuia s-a dezvoltat actuala localitate.

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de majoritatea orașelor, unde centrul este situat în mijlocul teritoriului intravilan al localității, fiind înconjurat de celelalte cartiere, în cazul municipiului Suceava centrul este dispus în partea sud-estică a orașului. În partea de nord și nord-vest, zona centrală se continuă cu cartierul Zamca, iar către vest cu cartierul Areni. În partea nord-estică a zonei centrale se află Hărbăria, unde relieful coboară (abrupt în unele locuri) către valea râului Suceava. Principalele artere rutiere care străbat zona centrală sunt străzile Ana Ipătescu, Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Petru Rareș, Vasile Alecsandri, Curtea Domnească (fostă Karl Marx), Mihai Viteazul, Mitropoliei (fostă V.I. Lenin) și Mirăuți.

Istoric și obiective

[modificare | modificare sursă]
Vedere nocturnă cu strada Ștefan cel Mare

Centrul istoric al Sucevei a fost în mare parte demolat în anii '60–'80 ai secolului al XX-lea, în cadrul procesului de sistematizare din perioada comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe.[1] Astfel, începând din 1960 și până în 1985, au apărut treptat ansamblurile de locuințe Mihai Viteazul (cu 2.300 de apartamente), Ana Ipătescu (cu 2.200 de apartamente) și Ștefan cel Mare (cu 1.600 de apartamente).[2] Între edificiile importante dispărute se numără: Casa Națională (ridicată la început de secol XX cu rolul de găzduire a instituțiilor culturale locale, extinsă în 1926–1932 și demolată în jurul anului 1970),[3] Casa Bucovineană, Cafeneaua Armenească, Teatrul de Vară, Cinematograful „Tineretului”, Hotelul „Moldavia” și Hanul „Langer”, ultimul cu „planșee în boltă” și „pridvoare spre curtea interioară”, demolat după 1980.[4] Ca perioadă de construcție, multe din clădirile demolate aparțineau de secolul al XIX-lea, însă erau prevăzute cu pivnițe mult mai vechi, folosite pentru depozitarea și comercializarea produselor meșteșugărești locale sau a celor provenite din alte zone. Durabile în timp, aceste pivnițe din piatră formau un adevărat „oraș subteran”, unele datând din perioada medievală (secolele XVI–XVII).[5]

În pofida politicii agresive de sistematizare urbană aplicată Sucevei în vremea regimului comunist, câteva clădiri vechi din zona centrală a orașului au supraviețuit până astăzi, unele având statutul de monumente istorice sau de arhitectură: Hanul Domnesc (care găzduiește Muzeul Etnografic și reprezintă cea mai veche clădire civică din Suceava ce s-a păstrat în întregime), Muzeul de Științele Naturii, Muzeul Național al Bucovinei (cu secțiile de istorie și artă), Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” (corpul A), Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Palatul Administrativ (care găzduiește Consiliul Județean și Prefectura Suceava), Casa Polonă, cele două corpuri ale Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, Casa Memorială „Simion Florea Marian”, Casa „Costin Tarangul”, casa în care a locuit compozitorul Ciprian Porumbescu, Clădirea Sindicatelor (Casa Samuil Isopescu), clădirea fostului restaurant „Național” (Casa Prunkul), Poșta Veche și clădirea cu arhitectură Art Nouveau „Karl Schorr” de la intrarea în parcul central, fosta Cazarmă (astăzi sediul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor), imobilul în care funcționează Serviciul de Pașapoarte, Casa Corpului Didactic „George Tofan”, Casa Prieteniei etc.

Zona pietonală a străzii Ștefan cel Mare

În perimetrul cuprins între actualele străzi Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Ana Ipătescu și Petru Rareș se află situl arheologic „Vechiul centru medieval al orașului Suceava”.[6] Aici se găsește Curtea Domnească, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea și refăcută în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare (1457–1504) și Vasile Lupu (1634–1653). Curtea Domnească (ce includea și Palatul Domnesc) a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în prezent se află în ruine.[7] În vecinătatea estică se întindea vechea zonă comercială a orașului, de-a lungul axului format din actualele străzi Curtea Domnească și Armenească, ultima constituind vechea zonă armenescă a orașului, care face legătura cu cartierul Zamca. Zona armenescă include câteva case ce datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, considerate monumente de arhitectură.[8] Vechea zonă comercială din jurul străzii Curtea Domnească a fost demolată în întregime în perioada regimului comunist.

Turnul lui Lăpușneanu

În centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală: Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (ce include Biserica Sfântul Gheorghe, monument UNESCO), Biserica Mirăuți (cel mai vechi edificiu religios al orașului), Biserica Sfântul Dumitru (cu turnul-clopotniță sau turnul lui Alexandru Lăpușneanu, emblematic pentru oraș), Biserica Coconilor, Biserica Învierea Domnului, Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Sfânta Cruce, ultima dintre ele construită de comunitatea armenească locală. În prima jumătate a secolului al XIX-lea credincioșii romano-catolici din oraș au ridicat Biserica Sfântul Ioan Nepomuk, aflată în prezent vizavi de Palatul Administrativ.[9] Există și un lăcaș de cult mozaic, Sinagoga Gah, construită în 1870.[10]

Casa de Cultură

Parcul central a fost amenajat pe locul unor foste grădini, reduse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării orașului.[11] Începând cu data de 12 noiembrie 2009, se numește Parcul Profesor Ioan Nemeș.[12] Pe teritoriul său sunt amplasate busturile lui Ciprian Porumbescu, Petru Rareș și Dimitrie Loghin, alături de Monumentul eroilor suceveni. În trecut, au mai existat un bust dezvelit în 1908 ce-l înfățișa pe împăratul Franz Joseph I al Austriei, respectiv statuia voievodului Ștefan cel Mare, lucrare realizată de sculptorul Vladimir Florea în anul 1957, ulterior mutată în curtea Liceului Militar din Câmpulung Moldovenesc.[13]

Alte parcuri din zona centrală sunt: Parcul Simion Florea Marian (în fața casei memoriale a folcloristului), Parcul Drapelelor (în apropierea Palatului de Finanțe, cu statuia „Bucovina înaripată” și busturile lui Iancu Flondor, Alexandru Ioan Cuza și Iacob Zadik), Parcul Trandafirilor de lângă Palatul de Justiție (unde se găsesc busturile lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo). În 1974 au fost inaugurate Magazinul Universal „Bucovina” și Complexul „Moda”, două edificii ce au devenit în timp reprezentative pentru oraș.[14] Tot reprezentativ este și Hotelul „Bucovina”, construit pe locul fostului Teatru de Vară și dat în funcțiune un an mai târziu. În prezent, este cea mai mare unitate hotelieră din Suceava.

Între clădirile emblematice ale Sucevei mai pot fi menționate Cinematograful „Modern”, deschis în 1959, astăzi reconstruit și transformat în Teatrul Municipal „Matei Vișniec”,[15] dar și Casa de Cultură, ridicată în perioada 1965–1969 în stil brutalist după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu. În fața Casei de Cultură a fost amenajată esplanada centrală, cunoscută inițial ca Piața 23 August, în prezent Piața 22 Decembrie. În subsolul acesteia au fost construite două parcări subterane. În estul și sud-estul centrului Sucevei se află Parcul Șipote-Cetate, cea mai întinsă zonă de agrement a municipiului. Principalul punct de atracție al parcului îl constituie statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, operă a sculptorului Iftimie Bârleanu. Monumentul are 23 de metri înălțime (cea mai mare lucrare de acest gen din țară), fiind vizibil din mai multe puncte ale zonei centrale.[16] Parcul Șipote-Cetate se continuă cu Cetatea de Scaun a Sucevei, de asemenea vizibilă din centrul orașului, și Muzeul Satului Bucovinean, amenajat în aer liber. Tot aici se află și Cimitirul Pacea, cel mai mare cimitir al orașului, cu mai multe monumente, între care și statuia Ostașului erou român, operă a lui Vladimir Florea, realizată în anul 1957.[17]

Imagini

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Dinu Zară - „Cum arăta odinioară centrul Sucevei”, 23 martie 2011
  2. ↑ Adina Tudose - „Suceava, orașul cu amprentă sovietică”, în „Monitorul de Suceava”, 15 martie 2008
  3. ↑ „Tiberiu Cosovan - „Recviem pentru Casa Națională din Suceava", în „Monitorul de Suceava", 25 martie 2011”. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. ↑ „Tiberiu Cosovan - „Cârciumile Sucevei: De la Hanul «Langer» și «Craiul Negru», la bufetul din cimitirul armenesc", în „Monitorul de Suceava", 11 mai 2013”. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. ↑ E.I. Emandi, M. Ceaușu - „Anuarul Muzeului Județean Suceava” (Vol. XV, 1988), p. 16 & p. 68
  6. ↑ Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004
  7. ↑ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 76-78
  8. ↑ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 117
  9. ↑ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 37
  10. ↑ „CIMEC - Sinagoga Gah din Suceava”. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. ↑ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 120
  12. ↑ V.I. Adomnicăi - „Parcul central al Sucevei va purta numele fizicianului și biologului Ioan Nemeș, cetățean de onoare al municipiului”, în „Crai Nou”, 13 noiembrie 2009
  13. ↑ Teodor Pușcașu - „Ștefan cel Mare înlocuit cu Petru Rareș, la intrarea în Parcul Central din Suceava”, în „Ziarul de pe Net”, 16 aprilie 2023
  14. ↑ „În curînd, noi magazine universale”, convor­bire cu tov. Savina Popescu, di­rector adjunct al Direcției orga­nizării comerțului din Ministerul Comerțului Interior, în „România Liberă”, anul XXXII, nr. 9319, 10 octombrie 1974, pag. 5.
  15. ↑ Sergiu Rusu - „Amintiri cu cozile de la cinematograf și leșinuri printre spectatori la filmele capitaliste”, în „Monitorul de Suceava”, 23 aprilie 2012[nefuncțională – arhivă]
  16. ↑ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 88
  17. ↑ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 87

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989)
  • E.I. Emandi, M. Ceaușu - „Anuarul Muzeului Județean Suceava” (Vol. XV, 1988)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Centru,_Suceava&oldid=17678767