Istoria Sucevei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Istoria apartenenței statale
Flag of Romania.svg România 1918–
Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria 1867–1918
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac 1804–1867
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Habsburgic 1774–1804
Civil Ensign of the Principality of Moldavia (1834-1861).svg Moldova –1774

Perioada străveche[modificare | modificare sursă]

Condițiile favorabile de habitat din bazinul mijlociu al Sucevei au determinat popularea timpurie a zonei. În anul 1976 s-au descoperit în apropierea Sucevei, unelte de silex care dovedesc locuirea teraselor de pe dreapta râului în perioada paleoliticului mijlociu și superior (circa 100.000 - 10.000 î.e.n.) Prima mare cultură neolitică de tipul Starčevo-Criș (circa 5.000 î.e.n.) a fost atestată în anul 1967 pe malul pârâului Cacaina (Cetății). Urmele culturii Cucuteni găsite la cetatea de Scaun, Șipot, Curtea Domnească, dovedesc că la sfârșitul mileniului al II-lea, teritoriul de azi al Sucevei a cunoscut o Densitate demografică considerabilă. Epoca bronzului (2.000-1.200 î.e.n.) este de asemenea reprezentată printr-o serie de descoperiri la Curtea Domnească sau la Siliștea Șcheii (obiecte de bronz, de piatră și os). Continuitatea locuirii pe aceste locuri este dovedită și de alte descoperiri din ecopa fierului (ceramică), din perioada stăpânirii romane (sec. II-III e.n.,locuințe, vetre și cuptoare de ars vase).

Perioada medievală[modificare | modificare sursă]

Primele atestări documentare[modificare | modificare sursă]

Cetatea de Scaun a Sucevei

Perioada de trecere la feudalism este ilustrată de cele circa 45 de așezări aparținând culturii Sântana de Mureș, sau de obiecte descoperite într-o necropolă de la Moara. Începuturile feudalismului (sec. VIII-IX) sunt demonstrate de așezările din zonă care sunt stabile de tipul obștii rurale teritoriale. Cultura Dridu (sec. X-XI) este atestată și pe teritoriul Sucevei, prin descoperirile de la punctul "Drumul Național".

Majoritatea istoricilor consideră că orașul a existat înainte de întemeierea statului medieval Moldova:

Într-o consemnare slavă, numită Voskrenskaia Letopis din secolul al XII-lea, sunt amintite localitățile "Socăva și Serét" (Suceava și Siret) locuri importante pe drumul comercial european de la Cracovia prin Galiția, Liov Cernăuți, Siret, Suceava, Spre sud la Dunăre.

Nicolae Costin vorbind despre descălecarea lui Dragoș (1288 - n.a.) zice: "Și așa sau aședat venind și alți Moroșeni pre unde le-au plăcut locul, pe sub munte: Români, Sași și unguri, Sucéva târgul l'au descălicat nisce cojocari; Soci se chiamă unguresce cojocar; iar Sucéva = Cojocărie".

Unele izvoare străine (Cronica lui _OttoKar de Stiria și Historia lui Jan Dlugosz) au lăsat să se întrevadă existența uneia sau mai multor formațiuni politice de tip feudal la răsărit de Carpați. Este menționat, de pildă, cu ajutorul pe care oastea unei asemenea formațiuni l-a dat în 1325 (se presupune că această formațiune este Suceava), regelui Poloniei în lupta pe care acesta a dus-o împotriva markgrafului de Brandemburg. (Mircea D. Matei)

Că orașul Suceava exista înainte de "descălicarea lui Dragoș", stă dovadă o geografie rusească anterioară anului 1347 în care se arată ca existând orașele Baia și Suceava. A.D. Xenopol, Istoria Românilor și Dicțional geografic al Județului Suceava de Serafim Ionescu, 1894

Tot de asemenea spune și Stricovski, că cronicile litvane și rutene ar mărturisi că pe "principile litvan Iuga Koriatovici, din cauza deosebitei sale bravuri invitându-l la domnia Moldovii, îl coronară la Suceava", A. D. Xenopol, Istoria românilor, vol. I, p. 137

"În 1348 Bogdan I deslepsi Moldova de Coróna Unguréscă și-și aședă capitala în Sucéva. Iuga Koriatonovici fu încoronat aici în 1374. El înființă Mitropolia Sucevei, pentru țara Moldovei cu Binecuvântarea Mitropolitului Romàno-Bulgar din Ohria fiind cel dintâi mitropolit Teoctist I". Letopisețele Țării, vol. I, p.84

Perioada secolelor XI-XIV, în prima ei parte, a fost dominată, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de migratori - unguri, pecenegi. cumani, tătari, a căror suprapunere peste societatea românească, în cazul zonei Sucevei, a fost doar nominală. Prima mențiune a existenței orașului Suceava apare în lista așezărilor franciscane în orașe din anul 1345 între orașele din Moldova fiind și Scotorix (Suceava).

Prima menționare sigură a Sucevei, în strictă ordine cronologică și cea mai veche mențiune datată a numelui său, e cea din 10 februarie 1388 din actul dat de Petru I Mușatinul în Cetatea Sucevei, în legătură cu împrumutul pe care i-l ceruse regele Poloniei.

Tot în 1388 este menționat și orașul Suceava, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca așezare urbană. este vorba de un act emis de catolicosul armenilor, Teodoros al II-lea, la 18 august, în care armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși juristricției scaunului episcopal de Liov. În lista orașelor intitulată: "Așa se cunosc orașele rusești îndepărtate și apropiate" alcătuită între anii 1388 și 1391, este menționat de asemenea și orașul Suceava. Despre oraș mai avem indicații precise și în anul 1390, atunci când trimișii lui Mircea cel Bătrân și ai regelui Poloniei s-au întâlnit la Suceava unde au semnat convenția în orașul de reședință: "in partibus Moldavie oppidi Soczow".

Mutarea centrului politic de la Siret la Suceava a fost însoțită de extinderea localității și de creșterea numărului locuitorilor săi. Printre măsurile luate de Petru I Mușat în noua reședință domnească a fost și aceea de adaptare a unei noi gândiri în organizarea spațiului urban. astfel, Petru I Mușat rnunță la vechea fortificație a așezării premușatine, ia măsuri de umplere a șanțului de apărare din jurul vechiului necleu dens construit în preajma bisericii Mirăuților și de ridicare, pentru nevoile sale proprii și ale domniei a unei construcții mari din lemn (19-6 m) la circa 250m vest de biserica amintită, de fapt primul nucleu al Curții Domnești din Suceava. Clădește cea mai veche cetate din piatră din Suceava, Cetatea Șcheia, pe coasta dealului Zamca, în locul numit Șeptilici, de unde se puteau supraveghea drumurile dinspre nord și vest. Săpăturile arheologice au scos în evidență forma de romb a cetății, cu latura de 36 m în interior, cu ziduri de 3 m grosime, cu un turn și trei contraforturi puternice și cu șanț de apărare. Cetatea s-a distrus, probabil în urma unor alunecări de teren, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. imediat după construirea cetății Șcheia sau chiar în paralel cu aceasta, Petru I Mușat a ridicat Cetatea de Scaun.

Construită la limita de răsărit a orașului, pe pintenul terminal și abrupt al unui înalt și întins platou, Cetatea de scaun putea supravegheam direct, o mare suprafață din valea Sucevei și, prin posturi de supraveghere, controla un teritoriu practic foarte mare pe toate direcțiile. având un plan rectangular (36x40 m), cu turnuri pătrate de apărare la fiecare colț, Cetatea de Scaun avea șanțuri de apărare spre platou, în care erau infinpte țăpușe și arici de metal.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Istoria Sucevei
  • Suceava: file de istorie ; documente privitcare la istoria orașului, 1989
  • Contribuții arheologice la istoria orașului Suceava, Mircea D. Matei, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963