Casa de Cultură din Suceava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava

Casa de Cultură din Suceava, cunoscută anterior sub denumirea de Centrul de creație și cultură socialistă „Cântarea României” al sindicatelor, este o clădire construită în perioada 1965-1969 în municipiul Suceava pentru a servi ca lăcaș de cultură al sindicatelor din oraș. Ea se află situată pe Strada Ștefan cel Mare nr. 20A, în Piața 22 Decembrie, în centrul orașului.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Actuala Casă de Cultură a municipiului Suceava a fost construită între anii 1965-1969, fiind inaugurată în anul 1969, cu prilejul celui de-al X-lea Congres al PCR.[1] Clădirea a fost proiectată de Nicolae Porumbescu (1919-1999), figură proeminentă a arhitecturii românești, autor al unui număr impresionant de clădiri civice și publice din perioada anilor 1960-1990. Pe lângă Casa de Cultură, acesta a mai proiectat alte două edificii din Suceava: Casa de oaspeți și Vila Pavel-Cristea din Strada Cireșilor nr. 1.[2]

Clădirea este asemănătoare cu cea din Baia Mare, fiind concepută într-o manieră modernă. Ea are trei etaje, parter, demisol plus mansardă. În anul 1973, pe o fațadă laterală a clădirii, s-a amplasat un mozaic parietal cu titlul „Cântarea Țării de Sus”, realizat de un colectiv de pictori format din Constantin Crăciun, Constantin Berdilă, Paul Gherasim și Mihai Horea. Mozaicul are o suprafață de 14,12x31,50 metri, este realizat din piatră și marmură pe un perete cu o suprafață accidentată și are o compoziție nonfigurativă, relevată de o cromatică discretă ce apelează la tonuri estompate (ocru, gri, galben, brun, alb, negru).[3]

Printr-o hotărâre de Guvern din 28 aprilie 2010, Guvernul României a alocat 3 milioane de lei pentru lucrări de reabilitare a Casei de Cultură din Suceava.[4]

Funcționalitate[modificare | modificare sursă]

Clădirea Casei de Cultură din Suceava cuprinde o sală de spectacole (732 de locuri), o sală de conferințe (180 de locuri), trei săli pentru expoziții, o sală studio (260 de locuri), două foaieruri de recepție, o sală de orchestră, o sală de balet, cabine pentru actori, o sală pentru discotecă, săli pentru diferite cercuri și cursuri tehnico-aplicative, bibliotecă cu sală de lectură, cabine de proiecție.[5]

În această clădire au funcționat Ansamblul de cântece și dansuri „Ciprian Porumbescu” (înființat în 1947), Teatrul popular „Matei Millo” (înființat în 1975), Teatrul popular pentru tineret (1985), Corul de cameră „Voces Bucovinae” (1970), Formația de muzică ușoară „Ethos”, formații de dans modern și clasic, plus alte cenacluri și cercuri literar-artistice. În prezent, în sălile sale se organizează spectacole de muzică (ușoară, folclorică sau clasică), de balet sau de teatru, discotecă, expoziții de fotografie, pictură și sculptură, proiecții de filme, conferințe etc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 109
  2. ^ Dana Humoreanu - „Singura casă proiectată de celebrul arhitect Porumbescu aparține unor suceveni”, în „Monitorul de Suceava”, 5 martie 2009
  3. ^ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 92
  4. ^ Andreea Nicolae - „Investițiile halucinante ale Guvernului: casă de cultură cât 10 aeroporturi”, în „România Liberă”, 6 mai 2010
  5. ^ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 55

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - „Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 55

Vezi și[modificare | modificare sursă]