Carme (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Carme
Carmé.jpg
Carme fotografiat de Observatorul din Haute-Provence în decembrie 1998
Descoperire [1]
Descoperit deSeth B. Nicholson
Loc descoperireObservatorul Mont Wilson
Dată descoperire30 iulie 1938
Denumiri
Denumire MPCJupiter XI
Pronunție/'kar.me/
Denumit după
Κάρμη Karmē
AtributeCarmean /kar'me̯an/
Caracteristicile orbitei[2]
Epocă 17 December 2020 JD 2459200.5
Arc de observare82.02 ani (29,958 zile)
0.1509370 AU (22,579,850 km)
Excentricitate0.2294925
Perioadă orbitală
–693.17 zile
17.48241°
0° 31m 9.68s / zi
Înclinație163.53496° (față de ecliptică)
209.94088°
133.45035°
SatelițiJupiter
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
46.7±0.9 km[3]
10.40±0.05 ore[4]
Albedo0.035±0.006[3]
Magnitudinea aparentă
18.9[5]
Magnitudinea absolută (H)
10.5[2]

Carme /'kar.me/ este un satelit retrograd neregulat al lui Jupiter . A fost descoperit de Seth Barnes Nicholson la Observatorul Mount Wilson din California în iulie 1938. Este numit după mitologica Carme, mama lui Britomartis,o zeiță cretană, cu Zeus.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Carme observată de nava spațială Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE) în 2014

Carme nu și-a primit numele actual decât în 1975; [6] înainte de atunci, era pur și simplu cunoscut sub numele de Jupiter XI . A fost numit uneori „ Pan[7] între 1955 și 1975 ( Pan este acum numele unui satelit al lui Saturn ).

Dă numele grupului Carme, format din sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță cuprinsă între 23 și 24 Gm și la o înclinație de aproximativ 165°. Elementele sale orbitale sunt din ianuarie 2000. Ele se schimbă continuu din cauza perturbațiilor solare și planetare.



Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicholson, S. B. (). „Two New Satellites of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 50 (297): 292–293. Bibcode:1938PASP...50..292N. doi:10.1086/124963. 
  2. ^ a b „M.P.C. 127087” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . 
  3. ^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn” (PDF). The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3. 
  4. ^ Luu, Jane (septembrie 1991). „CCD photometry and spectroscopy of the outer Jovian satellites”. Astronomical Journal. 102: 1213–1225. Bibcode:1991AJ....102.1213L. doi:10.1086/115949. ISSN 0004-6256. 
  5. ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în . 
  6. ^ IAUC 2846: Satellites of Jupiter 1974 October 7 (naming the moon)
  7. ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]