Lysithea (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Lysithea
Lysithea2.jpg
Lysithea într-o fotografie 2MASS
Descoperire [1]
Descoperit deSeth B. Nicholson
Loc descoperireMt. Wilson Observatory
Dată descoperire6 iulie 1938
Denumiri
Denumire MPCJupiter X
Pronunție/li.si'te.a/
Denumit după
Λυσιθέα Lysithea
AtributeLysithean /li.si.te'an/
Caracteristicile orbitei[2]
Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600.5)
Arc de observare79.87 ani (29,171 zile)
0.0782144 AU (11,700,710 km)
Excentricitate0.1478734
Perioadă orbitală
+258.57 zile
27.18992°
1° 23m 32.227s / zi
Înclinație26.29254° (față de ecliptică)
343.46495°
94.80010°
SatelițiJupiter
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
42.2±0.7 km[3]
12.78±0.10 h[4]
Albedo0.036±0.006[3]
Magnitudinea aparentă
18.2[5]
Magnitudinea absolută (H)
11.2[2]

Lysithea (greacă Λυσιθέα) este un satelit, neregulat,prograd al lui Jupiter. El a fost descoperit de Seth Barnes Nicholson în 1938 la Observatorul Mount Wilson[1] și denumit în cinstea lui Lysithea, fiica lui Oceanus și una din iubitele lui Zeus.[6]

Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de Jupiter X. El uneori era numit "Demeter"[7] din 1955 până în 1975.

Lysithea face parte din Grupul Himalia, cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 28.3°.[8] Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.

Lysithea observată de sonda Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE) în 2014





Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Nicholson, S. B. (octombrie 1938). „Two New Satellites of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 50 (297): 292–293. Bibcode:1938PASP...50..292N. doi:10.1086/124963. 
  2. ^ a b „M.P.C. 115890” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . 
  3. ^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn” (PDF). The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3. 
  4. ^ Luu, Jane (septembrie 1991). „CCD photometry and spectroscopy of the outer Jovian satellites”. Astronomical Journal. 102: 1213–1225. Bibcode:1991AJ....102.1213L. doi:10.1086/115949. ISSN 0004-6256. 
  5. ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în . 
  6. ^ Marsden, B. G. (). „Satellites of Jupiter”. IAUC Circular. 2846. 
  7. ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia (). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  8. ^ Jacobson, R.A. (). „The orbits of outer Jovian satellites” (PDF). Astronomical Journal. 120 (5): 2679–2686. Bibcode:2000AJ....120.2679J. doi:10.1086/316817. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]