S/2003 J 23

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
S/2003 J 23

Imagine de descoperire a lui S/2003 J 23 făcută de Canada-France-Hawaii Telescope⁠(d) în februarie 2003
Descoperire [1]
Descoperit deScott S. Sheppard⁠(d) et al.
Loc descoperireMauna Kea Obs.⁠(d)
Dată descoperire6 februarie 2003 (fotografiat)
ianuarie 2004 (anunțat)
Caracteristicile orbitei[2]
Epocă 17 December 2020 JD 2459200.5
Arc de observare14.22 ani (5,193 zile)
0.1649635 AU (24,678,190 km)
Excentricitate0.3207567
Perioadă orbitală
–2.17 ani (–792.00 zile)
257.08447°
0° 27m 16.361s / zi
Înclinație146.15464° (față de ecliptică)
142.40639°
295.73090°
SatelițiJupiter
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
2 km[3]
Albedo0.04 (presupus)[3]
Magnitudinea aparentă
23.6[3]
Magnitudinea absolută (H)
16.6[2]

S/2003 J 23 este un satelit natural al lui Jupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard et al. în 2004 din poze făcute în 2003. [4] [1]

S/2003 J 23 are aproximativ 2 kilometri în diametru și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 24,700 Mm în aproximativ 792 zile, la o înclinație de 146° față de ecliptică, într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,321.

Aparține grupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,1 Gm și cu înclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°.

Animație de imagini de descoperire realizate pe 6 februarie 2003
Imagini de recuperare ale lui S/2003 J 23 realizate de CFHT pe 24 februarie 2017

Acest satelit a fost considerat pierdut [5] [6] [7] [8] până la sfârșitul anului 2020, când a fost recuperat de Sheppard și independent de astronomul amator Kai Ly. [9] Recuperarea satelitului a fost anunțată de Minor Planet Center pe 13 ianuarie 2021, în timp ce observații suplimentare de recuperare de către Sheppard au fost publicate ulterior pe 27 ianuarie 2021.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b MPEC 2004-B81: S/2003 J 23 2004 January 31 (discovery and ephemeris)
  2. ^ a b „MPEC 2021-B136 : S/2003 J 23”. Minor Planet Electronic Circular. Minor Planet Center. . Accesat în . 
  3. ^ a b c S.S. Sheppard (2019), Moons of Jupiter, Carnegie Science, on line
  4. ^ IAUC 8281: S/2003 J 23 2004 February 4 (discovery)
  5. ^ Beatty, Kelly (). „Outer-Planet Moons Found — and Lost”. www.skyandtelescope.com. Sky & Telescope. Accesat în . 
  6. ^ Brozović, Marina; Jacobson, Robert A. (). „The Orbits of Jupiter's Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. 153 (4): 147. Bibcode:2017AJ....153..147B. doi:10.3847/1538-3881/aa5e4d. 
  7. ^ Jacobson, B.; Brozović, M.; Gladman, B.; Alexandersen, M.; Nicholson, P. D.; Veillet, C. (). „Irregular Satellites of the Outer Planets: Orbital Uncertainties and Astrometric Recoveries in 2009–2011”. The Astronomical Journal. 144 (5): 132. Bibcode:2012AJ....144..132J. doi:10.1088/0004-6256/144/5/132. 
  8. ^ Sheppard, Scott S. (). „New Moons of Jupiter Announced in 2017”. home.dtm.ciw.edu. Accesat în . We likely have all of the lost moons in our new observations from 2017, but to link them back to the remaining lost 2003 objects requires more observations a year later to confirm the linkages, which will not happen until early 2018. ... There are likely a few more new moons as well in our 2017 observations, but we need to reobserve them in 2018 to determine which of the discoveries are new and which are lost 2003 moons. 
  9. ^ Hecht, Jeff (). „Amateur Astronomer Finds "Lost" Moons of Jupiter”. www.skyandtelescope.com. Sky & Telescope. Accesat în .