Praxidike (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Praxidike
Praxidike-Jewitt-CFHT-annotated.gif
Denumiri alternativeJupiter XXVII
Numit dupăPraxidike
Date generale
DescoperireScott S. Sheppard
23 noimbrie 2000
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare21.147.000 km
Excentricitatea0,1840
Perioada siderală613,904 zile
Înclinarea față de ecliptică144°
Înclinarea față de ecuator 143° (la ecuatorul lui Jupiter)
Date fizice
Masa4,3×1014 kg
Densitatea medie2,6 g/cm3 (presupusă)
Înclinarea ecuatorului pe orbită149,0°
Albedo0,04 (presupus)
Magnitudine aparentă21,2 mag

Praxidike (greacă Πραξιδίκη), cunoscut și ca Jupiter XXVII, este un satelit neregulat, natural a lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard în 2000,[1][2] și i-a fost dată denumirea provizorie de S/2000 J 7. În august 2003 el a fost denumit în cinstea lui Praxidike, zeița din mitologia greacă a pedepselor.

Praxidike face parte din Grupul Ananke, un grup de sateliți neregulați retrograzi care orbitează în jurul lui Jupiter între 19,3 și 22,7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°. Cu un diametru de aproximativ 7 km, Praxidike este al doilea cel mai mare membru din acest grup, fiind după Ananke.[3]

Satelitul are o culoare aparent gri (indecii de culoare B-V=0.77, R-V= 0.34), similar asteroizilor de tip C[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter 5 ianuarie 2001 (discovery)
  2. ^ MPEC 2001-A29: S/2000 J 7, S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10, S/2000 J 11 15 ianuarie 2001 (discovery and ephemeris)
  3. ^ Sheppard, S. S.; Jewitt, D. C.; Porco, C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, and William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
  4. ^ Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K.; Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45

Legături externe[modificare | modificare sursă]