Harpalyke (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Harpalyke
Denumiri alternativeJupiter XXII
Numit dupăHarpalyke
Date generale
DescoperireScott S. Sheppard
23 noimbrie 2000
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare21.105.000 km
Excentricitatea0,2441
Perioada siderală624,542 zile
Înclinarea față de ecliptică147°
Înclinarea față de ecuator 147° (la ecuatorul lui Jupiter)
Date fizice
Masa1,2×1014 kg
Densitatea medie2,6 g/cm3 (presupusă)
Înclinarea ecuatorului pe orbită148,6°
Albedo0.04 (presupus)
Magnitudine aparentă22,2 mag

Harpalyke (greacă Αρπαλύκη), cunoscut și ca Jupiter XXII , este un satelit neregulat, natural a lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard în 2000 și i-a fost dată denumirea provizorie de S/2000 J 5 .[1][2] În august 2003 el a fost denumit[3] în cinstea lui Harpalyce, fiica incestuoasă a lui Clymenus, care a fost și o iubită a lui Zeus.

Harpalyke face parte din Grupul Ananke. Un grup de sateliți neregulați retrograzi cae orbitează în jurul lui Jupiter între 19,3 și 22,7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°.

Satelitul are un diametru de aproximativ 4 kilometri[4] și o culoare aparent gri (indexul de culoare R-V=0.43), similiar asteroizilor de tip C.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter January 5, 2001 (discovery)
  2. ^ MPEC 2001-A28: S/2000 J 2, S/2000 J 3, S/2000 J 4, S/2000 J 5, S/2000 J 6 January 5, 2001 (discovery and ephemeris)
  3. ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon)
  4. ^ Sheppard, S. S.; Jewitt, D. C.; and Porco, C. C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, and William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
  5. ^ Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; and Aksnes, K.; Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45

Legături externe[modificare | modificare sursă]