Harpalyke (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Harpalyke
Harpalyke-Jewitt-CFHT-annotated.gif
Harpalyke fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope în decembrie 2001
Descoperire
Descoperit deScott S. Sheppard
David C. Jewitt
Yanga R. Fernandez
Eugene A. Magnier
Loc descoperireMauna Kea Observatory
Dată descoperire23 noiembrie 2000
Denumiri
Denumire MPCJupiter XXII
Pronunție/har.pa'li.ke/
Denumit după
Ἁρπαλύκη Harpălykē
Nume alternative
S/2000 J 5
AtributeHarpalykean /har.pa.li'ke̯an/
Caracteristicile orbitei[1]
Epocă 17 decembrie 2020 JD 2459200.5
Arc de observare17.39 ani (6,350 zile)
0.1422492 AU (21,280,180 km)
Excentricitate0.1602677
Perioadă orbitală
–634.19 zile
321.08380°
0° 34m 3.555s / zi
Înclinație148.29788° (față de ecliptică)
92.54746°
193.28018°
SatelițiJupiter
Caracteristici fizice[3]
Diametrul mediu
4 km
Albedo0.04 (presupus)
Magnitudinea aparentă
22.2[2]
Magnitudinea absolută (H)
15.9[1]

Harpalyke (/har.pa'li.ke/), cunoscut și ca Jupiter XXII, este un satelit natural neregulat, retrograd a lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard în 2000 și i-a fost dată denumirea provizorie de S/2000 J 5.[4][5] În august 2003 el a fost denumit[6] în cinstea lui Harpalyce, fiica incestuoasă a lui Clymenus, care a fost și o iubită a lui Zeus.

Harpalyke face parte din Grupul Ananke. Un grup de sateliți neregulați retrograzi despre care se crede a fi rămășițele unei spargeri a unui asteroid heliocentric capturat.Satelitul are un diametru de aproximativ 4 kilometri[7] și o culoare aparent gri (indexul de culoare R-V=0.43), similiar asteroizilor de tip C.[8]Satelitul îl orbitează pe Jupiter la o distanță medie de 21,064,000 km în 634.19 zile, cu o înclinație de aproximativ 147° față de ecliptică ( 147° față de ecuatorul lui Jupiter) și o excentricitate de 0.2441.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „M.P.C. 127087” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . 
  2. ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în . 
  3. ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. . Accesat în . 
  4. ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter 5 ianuarie 2001 (discovery)
  5. ^ MPEC 2001-A28: S/2000 J 2, S/2000 J 3, S/2000 J 4, S/2000 J 5, S/2000 J 6 5 ianuarie 2001 (discovery and ephemeris)
  6. ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon)
  7. ^ Sheppard, S. S.; Jewitt, D. C.; and Porco, C. C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, and William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
  8. ^ Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; and Aksnes, K.; Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45
  1. Ephemeris IAU-MPC NSES
  2. Mean orbital parameters NASA JPL


Legături externe[modificare | modificare sursă]