Harpalyke (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Harpalyke
Harpalyke-Jewitt-CFHT-annotated.gif
Denumiri alternativeJupiter XXII
Numit dupăHarpalyke
Date generale
DescoperireScott S. Sheppard
23 noimbrie 2000
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare21.105.000 km
Excentricitatea0,2441
Perioada siderală624,542 zile
Înclinarea față de ecliptică147°
Înclinarea față de ecuator 147° (la ecuatorul lui Jupiter)
Date fizice
Masa1,2×1014 kg
Densitatea medie2,6 g/cm3 (presupusă)
Înclinarea ecuatorului pe orbită148,6°
Albedo0.04 (presupus)
Magnitudine aparentă22,2 mag

Harpalyke (greacă Αρπαλύκη), cunoscut și ca Jupiter XXII, este un satelit neregulat, natural a lui Jupiter. El a fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard în 2000 și i-a fost dată denumirea provizorie de S/2000 J 5.[1][2] În august 2003 el a fost denumit[3] în cinstea lui Harpalyce, fiica incestuoasă a lui Clymenus, care a fost și o iubită a lui Zeus.

Harpalyke face parte din Grupul Ananke. Un grup de sateliți neregulați retrograzi cae orbitează în jurul lui Jupiter între 19,3 și 22,7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°.

Satelitul are un diametru de aproximativ 4 kilometri[4] și o culoare aparent gri (indexul de culoare R-V=0.43), similiar asteroizilor de tip C.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter 5 ianuarie 2001 (discovery)
  2. ^ MPEC 2001-A28: S/2000 J 2, S/2000 J 3, S/2000 J 4, S/2000 J 5, S/2000 J 6 5 ianuarie 2001 (discovery and ephemeris)
  3. ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon)
  4. ^ Sheppard, S. S.; Jewitt, D. C.; and Porco, C. C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, and William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
  5. ^ Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; and Aksnes, K.; Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45

Legături externe[modificare | modificare sursă]