Megaclite
| Megaclite | |
 Megaclite fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope(d) în decembrie 2001 | |
| Descoperire [1] | |
|---|---|
| Descoperit de | Scott S. Sheppard(d) David C. Jewitt(d) Yanga R. Fernandez(d) Eugene A. Magnier |
| Loc descoperire | Mauna Kea Observatory(d) |
| Dată descoperire | 25 noiembrie 2000 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter XIX |
| Pronunție | /me.ga'kli.te/ |
Denumit după | Μεγακλειτή Megaclītē |
Nume alternative | S/2000 J 8 |
| Atribute | Megaclitean /me.ga.kli'te̯an/ |
| Caracteristicile orbitei [2] | |
| Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600.5 | |
| Arc de observare | 16.26 ani (5,938 zile) |
| 0.1586666 AU (23,736,190 km) | |
| Excentricitate | 0.4102170 |
Perioadă orbitală | –747.09 zile |
| 269.64681° | |
| 0° 28m 54.732s / zi | |
| Înclinație | 143.20224° (față de ecliptică) |
| 356.52408° | |
| 8.71854° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice[4] | |
Diametrul mediu | ≈ 6 km |
| Albedo | 0.04 (presupus) |
Magnitudinea aparentă | 21.7[3] |
Magnitudinea absolută (H) | 15.0[2] |
Megaclite /me.ga'kli.te/, cunoscut și sub numele de Jupiter XIX, este un satelit natural al lui Jupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard(d) în 2000 și a primit denumirea temporară S/2000 J 8. [5] [1] [6]
Megaclite are un diametru de aproximativ 6 kilometri și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 24.687.000 de kilometri în 747,09 zile, la o înclinație de 150° față de ecliptică (148° față de ecuatorul lui Jupiter), într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,308.
A fost numit în octombrie 2002 după Megaclite, mama Tebei și a lui Locrus cu Zeus (Jupiter) în mitologia greacă. [7] [8]
Aparține grupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,7 Gm și cu înclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°. Cu toate acestea, în timp ce Pasiphae are o culoare gri (B−V=0,74, V−R=0,38, V−I=0,74), Megaclite este roșu deschis (B−V=0,94, V−R=0,41, V−I=1,05) și este asemănător cu Callirrhoe.[9]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b MPEC 2001-A29: S/2000 J 7, S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10, S/2000 J 11 2001 January 15 (discovery and ephemeris)
- ^ a b „M.P.C. 115890” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. . Accesat în .
- ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter Arhivat în , la Wayback Machine. 2001 January 5 (discovery)
- ^ MPEC 2001-T59: S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10 2001 October 15 (revised ephemeris)
- ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon "Magaclite")
- ^ IAUC 8023: Satellites of Jupiter 2002 November 29 (correcting the name)
- ^ Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus. 166 (1): 33–45. Bibcode:2003Icar..166...33G. doi:10.1016/j.icarus.2003.07.005.
