Sari la conținut

Megaclite

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Megaclite

Megaclite fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope⁠(d) în decembrie 2001
Descoperire [1]
Descoperit deScott S. Sheppard⁠(d)
David C. Jewitt⁠(d)
Yanga R. Fernandez⁠(d)
Eugene A. Magnier
Loc descoperireMauna Kea Observatory⁠(d)
Dată descoperire25 noiembrie 2000
Denumiri
Denumire MPCJupiter XIX
Pronunție/me.ga'kli.te/
Denumit după
Μεγακλειτή Megaclītē
Nume alternative
S/2000 J 8
AtributeMegaclitean /me.ga.kli'te̯an/
Caracteristicile orbitei[2]
Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600.5
Arc de observare16.26 ani (5,938 zile)
0.1586666 AU (23,736,190 km)
Excentricitate0.4102170
Perioadă orbitală
–747.09 zile
269.64681°
0° 28m 54.732s / zi
Înclinație143.20224° (față de ecliptică)
356.52408°
8.71854°
SatelițiJupiter
Caracteristici fizice[4]
Diametrul mediu
≈ 6 km
Albedo0.04 (presupus)
Magnitudinea aparentă
21.7[3]
Magnitudinea absolută (H)
15.0[2]

Megaclite /me.ga'kli.te/, cunoscut și sub numele de Jupiter XIX, este un satelit natural al lui Jupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard⁠(d) în 2000 și a primit denumirea temporară S/2000 J 8. [5] [1] [6]

Megaclite are un diametru de aproximativ 6 kilometri și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 24.687.000 de kilometri în 747,09 zile, la o înclinație de 150° față de ecliptică (148° față de ecuatorul lui Jupiter), într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,308.

A fost numit în octombrie 2002 după Megaclite, mama Tebei și a lui Locrus cu Zeus (Jupiter) în mitologia greacă. [7] [8]

Aparține grupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,7 Gm și cu înclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°. Cu toate acestea, în timp ce Pasiphae are o culoare gri (B−V=0,74, V−R=0,38, V−I=0,74), Megaclite este roșu deschis (B−V=0,94, V−R=0,41, V−I=1,05) și este asemănător cu Callirrhoe.[9]

Animație a orbitei lui Megaclite din 1900 până în 2100
       Jupiter ·       Megaclite
  1. ^ a b MPEC 2001-A29: S/2000 J 7, S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10, S/2000 J 11 2001 January 15 (discovery and ephemeris)
  2. ^ a b „M.P.C. 115890” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . 
  3. ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în . 
  4. ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. . Accesat în . 
  5. ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter Arhivat în , la Wayback Machine. 2001 January 5 (discovery)
  6. ^ MPEC 2001-T59: S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10 2001 October 15 (revised ephemeris)
  7. ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon "Magaclite")
  8. ^ IAUC 8023: Satellites of Jupiter 2002 November 29 (correcting the name)
  9. ^ Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus. 166 (1): 33–45. Bibcode:2003Icar..166...33G. doi:10.1016/j.icarus.2003.07.005.