S/2003 J 10

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
S/2003 J 10
2003 J 10 Gladman CFHT annotated.gif
S/2003 J 10 fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope⁠(d) în timpul obsevațiilor ulterioare din februarie 2003
Descoperire [1]
Descoperit deScott S. Sheppard⁠(d) et al.
Loc descoperireMauna Kea Obs.⁠(d)
Dată descoperire6 februarie 2003
Caracteristicile orbitei[2]
Epocă 17 decembrie 2020 JD 2459200.5
Arc de observare80 zile
0.1530514 AU (22,896,000 km)
Excentricitate0.2065969
Perioadă orbitală
–1.94 ani (–707.78 zile)
326.41121°
0° 30m 31.071s / zi
Înclinație163.48126° (față de ecliptică)
241.82190°
270.05055°
SatelițiJupiter
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
2 km[3]
Albedo0.04 (presupus)[3]
Magnitudinea aparentă
23.6[3]
Magnitudinea absolută (H)
16.8[2]

S/2003 J 10 este un satelit retrograd neregulat al lui Jupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard⁠(d) et al. în 2003. [1]

S/2003 J 10 are aproximativ 2 kilometri în diametru și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 22,700 Mm în aproximativ 700 de zile, la o înclinație de 164° față de ecliptică, într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,34.

Se pare că aparține grupului Carme.

Acest satelit nu a fost văzut de la descoperirea sa în 2003 și în prezent este considerat pierdut. [4] [5] [6] [7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b MPEC 2003-E29: S/2003 J 9, 2003 J 10, 2003 J 11, 2003 J 12; S/2003 J 1, 2003 J 6 2003 April 3 (discovery and ephemeris)
  2. ^ a b „M.P.C. 128893” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . Accesat în . 
  3. ^ a b c S.S. Sheppard (2019), Moons of Jupiter, Carnegie Science, on line
  4. ^ Beatty, Kelly (). „Outer-Planet Moons Found — and Lost”. www.skyandtelescope.com. Sky & Telescope. Accesat în . 
  5. ^ Brozović, Marina; Jacobson, Robert A. (). „The Orbits of Jupiter's Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. 153 (4): 147. Bibcode:2017AJ....153..147B. doi:10.3847/1538-3881/aa5e4d. 
  6. ^ Jacobson, B.; Brozović, M.; Gladman, B.; Alexandersen, M.; Nicholson, P. D.; Veillet, C. (). „Irregular Satellites of the Outer Planets: Orbital Uncertainties and Astrometric Recoveries in 2009–2011”. The Astronomical Journal. 144 (5): 132. Bibcode:2012AJ....144..132J. doi:10.1088/0004-6256/144/5/132. 
  7. ^ Sheppard, Scott S. (). „New Moons of Jupiter Announced in 2017”. home.dtm.ciw.edu. Accesat în . We likely have all of the lost moons in our new observations from 2017, but to link them back to the remaining lost 2003 objects requires more observations a year later to confirm the linkages, which will not happen until early 2018. ... There are likely a few more new moons as well in our 2017 observations, but we need to reobserve them in 2018 to determine which of the discoveries are new and which are lost 2003 moons.