Sari la conținut

Bustul generalului Carol Davila

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Constantin Brâncuși.
Bustul generalului Carol Davila
Poziționare
LocalitateSpitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, București Modificați la Wikidata
Țara România[1]  Modificați la Wikidata
AdresaCalea Plevnei nr. 134,
în curtea Spitalului Militar, sector 1
Edificare
SculptorConstantin Brâncuși
Data începerii construcției1903
Data finalizării1912
Înălțime0,71 x 0.61 x 0.35 m
Materialebronz (bustul),
piatră (soclul)
Clasificare
Cod LMIB-III-m-B-20024
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Bustul generalului Carol Davila este o sculptură în bronz realizată de Constantin Brâncuși, singurul monument de for public al sculptorului amplasat în București, dezvelit la 30 septembrie 1912. Comanda lucrării a fost dată de Spitalul Militar „Regina Elisabeta” prin intermediul lui Dimitrie Gerota. Artistul a realizat bustul din ghips în primăvara anului 1903 și din cauză că cei care au comandat-o nu au fost mulțumiți de ea, au tergiversat plata și ca urmare Brâncuși a părăsit România îndreptându-se spre Paris. Turnarea bustului în bronz s-a petrecut în anul 1912 la turnătoriile artistice ale lui V. V. Rășcanu, care a folosit ghipsul original parțial degradat de trecerea timpului. Pare că reparațiile modelului de ghips au fost făcute de Frederic Storck, cel care era asociat cu Rășcanu încă din anul 1905. În anul 1930, la aceleași turnătorii, a fost realizată o copie care stă astăzi în curtea Spitalului Militar. Brâncuși a revenit în România în anul 1938 și a fost nemulțumit de felul cum a fost turnat bustul. Ghipsul original s-a distrus, singurele trei fotografii originale, din poziții diferite, au fost făcute în anul 1903 și ele se află astăzi păstrate la Muzeul Național de Artă Modernă (Musée national d'art moderne) de la Paris.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

În urma expoziției care a avut loc la Ateneul Român din București în perioada decembrie 1902 - iunie 1903 la care Constantin Brâncuși a înregistrat un succes răsunător cu lucrarea Ecorșeul, de altfel aceasta reprezentând în opera sa prima sculptură a lui care a fost prezentată publicului din România într-o expoziție din București, Dimitrie Gerota i-a facilitat o comandă pentru realizarea unui bust al generalului Carol Davila, acesta urmând a fi ridicat în curtea Spitalului Militar.[2] La Musee national d'art moderne de la Paris există trei fotografii ale bustului din ghis realizat de Brâncuși.[3] Bustul original din ghips a fost distrus. Acestea au fost lipite pe un carton pe care există un text facsimil scris de artist prin care acesta precizează că lucrarea a fost executată ca urmare a comenzii date de Spitalul militar „Regina Elisabeta”. Informația este confirmată și de legenda acelorași fotografii care au fost publicate în ziarul Adevărul în anul 1903, precum și de Christian Zervos în monografia sa[4] din anul 1937.[3] Comanda ar fi fost dată în perioada stagiului militar al artistului din perioada 1902-1903.[5]

Carol Davila era deja o personalitate marcanta a României, el fiind organizatorul medicinii militare autohtone și el a jucat un rol important în viața publică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.[2] Până în anul 1903, Theodor Mayerhofer, Theodor Aman, Sava Henția, Nicolae Grigorescu îi făcuseră portretrul și sculptorul Ion Georgescu un bust.[2][A] În anul 1903 a fost dezvelită în curtea Facultății de Medicină din București statuia Carol Davila realizată de sculptorul Carol Storck.[2] Datorită tututor acestor modele premergătoare realizate de către artiștii români, precum și a unei măști mortuare, ca și fotografiile de epocă ale generalului, Brâncuși a beneficiat de o bază documentară suficientă pentru realizarea comenzii primite.[2]

Bustul pe care l-a realizat Brâncuși este de factură clasică și chiar dacă uniforma militară în care l-a înfățișat a impus o serie de constrângeri de execuție, artistul nu i-a depășit pe înaintașii lui.[2] Cel mai reușit portret a lui Davila a fost considerat de către criticul Ionel Jianu, ca fiind cel realizat de Nicolae Grigorescu după modelul viu înfățișat în costum civil din anul 1879. Aici, iese în evidență cu claritate distincția generalului Davila, personalitatea lui fiind definită cu o paletă a mijloacelor artistice plină de sobrietate.[2]

Pentru a realiza comanda, Brâncuși a făcut o plachetă în basorelief intitulată Studiu pentru portretul generalului doctor Carol Davila din ghips, nedatat, cu dată a realizării estimată de criticii de artă tot în anul 1903, de dimensiuni 18 x 13,2 x 4,5 cm, semnată în lateral-dreapta C. Brâncuși, care era în anul 1976 în colecția Muzeului de istorie a liceului „Matei Basarab” sub numărul de inventar 11406.[6] Placheta a fost expusă publicului în anul 1976 la București și la Craiova cu ocazia centenarului nașterii artistului român.[6] Basorelieful este una dintre cele maici opere care au rămas de posterității de la artist, ea fiind făcută după o fotografie de epocă,[7] din profil, de Frații Sarango,[8] fotografie ce se află astăzi la Cabinetul de Stampe al Academiei Române din București.[8]

Carol Davila (foto 1870-1880) - de Frații Sarango - la Cabinetul de Stampe al Academiei Române
Studiu pentru portretul generalului doctor Carol Davila (1903)

Placheta a zăcut ani de zile neștiută de nimeni, până în anul 1971, în patrimoniul liceului bucureștean, de-a valma cu alte exponate ca: picturi de Gheorghe Tattarescu, monede, vechi icoane transilvănene, gravuri realizate de Carol Popp de Szathmary, etc. În 1971 când a fost identificată, portretul în basorelief a fost confundat cu un Cap de dorobanț,[9] într-un mod absolut inexplicabil.[7] Ulterior, placheta a trecut în posesia Muzeului Național de Artă al României. Ea a primit un nou număr de inventar 92577 și a fost clasată în tezaur prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 3042/14.07.1998.[10][11]

Constantin Brâncuși a realizat bustul din ghips în primăvara anului 1903 și turnarea efectivă în broz a avut loc în anul 1912, așa cum se vede pe inscripția de pe spate care spune Turnătoria artistică din bronz V. V. Rășcanu & Comp. București, 1912, Ridicat de ofițerii sanitari în anul 1912.[12] Sculptura aparținea în anul 1976 colecției Spitalului Militar din București. Ea a participat în anul 1976 la expoziția centenară de la Craiova și București.

Bustul a fost instalat în curtea Spitalului Militar din București. Dar, atunci când s-a decis în sfârșit, ridicarea monumentului, s-a constatat că, între timp, gipsul se degradase și s-a luat decizia reparării bustului prin suprimarea părților avariate.[13] În anul în care s-a turnat bustul în bronz s-a ordonat repararea ghipsului luându-se decizia suprimării părților avariate. Părerile analiștilor au indicat că cel mai probabil, repararea să fi fost făcută de sculptorul Frederic Storck, cel care era asociat încă din anul 1905 la așa zisa primă turnătorie artistică pe care a fondat-o Rășcanu la București. Urmele reparărilor sunt vizibile pe bustul din bronz, evidentă fiind ruptura de deasupra chipiului unde era egreta.[13] Deoarece Brâncuși nu mai era în țară la momentul respectiv, lucrarea a rămas aproape ignorată până în iarna anului 1938 când, revenind în București, sculptorul a relevat faptul că el este autorul versiunii în ghips a bustului. Când a văzut varianta "ajustată", cu brațele ciuntite, și fără egreta de pe chipiu, Brâncuși s-a gândit să îi dea în judecată pe cei care luaseră această decizie.[13][14]

Inaugurarea bustului s-a făcut în ziua de 30 septembrie 1912, așa cum reiese din circulara nr. 96 din 29 septembrie 1912 emisă de Direcția Geniului, Ministerul de Război:

Cele trei fotografii ale bustului original din ghips (1903)
„.... În ziua de 30 septembrie a.c., ora 10 dimineața, urmând a se inaugura la Spitalul Militar „Regina Elisabeta”, bustul nemuritorului medic, general de divizie, doctor Carol Davila, fondatorul serviciului sanitar, am onoarea a vă ruga să binevoiți a aduce la cunoștința domnilor ofițeri din garnizoană, cu adăogirea că poate să asiste oricare or exprima dorința. Ținuta va fi cea de serviciu, în tunică și ghete.
----- Inspector General al Serviciului Sanitar al Armatei, Medic General /ss/ Dr. S. Papilian
----- Directorul Direcției Sanitare, Medic Lt. colonel /ss/ Dr. Vicol”[13][15]

Mai târziu, la cererea biografilor străini, i s-a cerut de către aceștia includerea bustului lui Davila în repertoriul său.[13] Pentru că Brâncuși l-a inclus, el și-a recunoscut partenitatea operei de la Spitalul Militar din București.[16][17][18]

Istoricul și criticul de artă Barbu Brezianu a precizat că bustul realizat de Brâncuși nu ar fi fost pe placul comanditarilor sanitari și astfel s-ar explica decalajul dintre execuția ghipsului și cea a bustului din bronz.[13] Din mențiunile pe care le-a făcut Ion Croitorul, colocatarul lui Brâncuși din anul 1903, reiese că artistul a părăsit România foarte supărat în acel an, pentru că nu-i fusese plătită lucrarea de militarii care i-o comandase.[19][13]

Sculptura este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2342, cod LMI B-III-m-B-20024[20], sub denumirea Bust dr. Carol Davila.

Copii

[modificare | modificare sursă]

În anul 1930, Institutul sanitar militar „General de divizie dr. Carol Davila” a comandat o copie în bronz a bustului lui Davila turnătoriei V. V. Rășcanu.[13] În anul 1990, lucrarea originală a fost mutată în interiorul Muzeului Militar Național, iar în curtea Spitalului Militar din Calea Plevnei nr. 134, sector 1, a fost instalată o copie în bronz.[21]

Note

[modificare | modificare sursă]
  • A După cum se știe, Nicolae Grigorescu a făcut două portrete lui Carol Davila, unul pictat în anul 1879 aflat în colecția Cita Davila și unul care a fost prezent în expoziția din anul 1904.[2].

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ a b c d e f g h Ionel Jianu... pag. 66
  3. ^ a b Barbu Brezianu... pag. 233
  4. ^ Christian Zervos: Sculpture destinee a l'Institut Medical de Bucarest, 1957, pag.11
  5. ^ Barbu Brezianu... pag. 234
  6. ^ a b Barbu Brezianu... pag. 79
  7. ^ a b Barbu Brezianu... pag. 80
  8. ^ a b Barbu Brezianu... pag. 337
  9. ^ Ionel Grubea și Radu Valentin... 1971
  10. ^ „Lista bunurilor culturale mobile clasate în patrimoniul cultural național până la 1 ianuarie 2002”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Întru apărarea lui Brâncuși de Barbu Brezianu
  12. ^ Barbu Brezianu... pag 81
  13. ^ a b c d e f g h Barbu Brezianu... pag 82
  14. ^ Petru Comarnescu: (1) Valoarea românească și universală a sculpturii lui Constantin Brâncuși, în Revista fundațiilor regale, București, iunie. 1944
  15. ^ Dosar 42/1912-1913 cu ordine circulare.
  16. ^ Hans Volmer: Alegemeines Lexicon der Bildenden Kunstler des XX, Jahrhunderts, Seemann, Leipzig, vol. I, pag. 295
  17. ^ Andre Salmon: Brancusi, în Benezit, Dictionnaire critique des peintres, dessinateurs, sclupteurs et graveurs, II, Grund, Paris, pag. 100, 101
  18. ^ Anonim: Enciklopedija Likovnih Umjetnosti, I, Zagreb, 1959
  19. ^ Ion Croitoru, relatare din 11 martie 1964, București
  20. ^ „Lista monumentelor istorice 2010 Municipiul București” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  21. ^ Opere Constantin Brancusi

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Anonim: Informațiuni în Voința națională, București, septembrie 1928
  • Anonim: Enciklopedia Likovnih Umjetnostl, I, Zagreb, 1959, pag. 485
  • Emil Riegler-Dinu: Povestește Brâncuși, în Seara, București, 27 noiembrie 1938
  • Petru Comarnescu: Statuia regelui Carol I, în Revista fundațiilor regale, București , 1 iulie 1939
  • Petru Comarnescu: Valoarea românească și universală a sculpturii lui Constantin Brâncuși, în Revista fundațiilor regale, București iunie 1944
  • Petru Comarnescu: Despre Brâncuși și despre arta noastră de azi. De vorbă cu Sidney Geist, în Tribuna, Cluj, 17 august 1964
  • Hans Vollmer: Allegemeines Lexicon der Bildenden Kunstler des XX, Jahrhunderts, Seemann, Leipzig, vol. I, pag. 295
  • Andrew Carnduff Ritchie: Sculpture of the Twenthieth Century, The Museum of Modern Art, New York, 1952
  • Christian Zervos: Constantin Brâncuși: Sculptures, peintures, fresques, dessins, Editura Cahiers d'Art, Paris, 1957
  • Marin Solomon: Brâncuși, în Insomnii, Editura Albatros, București, 1971, pag. 100
  • Barbu Brezianu: Brâncuși în România, Editura Academiei, Bucuresti, 1976
  • Sidney Geist: Torentul unic al progresului uman, în Contemporanul, București, 21 august 1964
  • Vasile Georgescu Paleolog: Bilanțul unui sfert de veac. Plecarea din țară la drum spre cucerirea lumii, în Înainte, Craiova, 27 septembrie 1964
  • Ionel Jianu: Brâncuși, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983
  • Hans Loew: Constantin Brâncuși muveszetenek forrosainal, în Korunk, Cluj, octombrie 1964
  • Ionel Grubea și Radu Valentin: Doi foști elevi ai liceului Matei Basarab, despre Muzeul de istorie al liceului, în Caiet metodic de istorie, București, pag. 128.
  • Radu Rupea: O lucrare necunoscută a lui Brâncuși, în Contemporanul, București, 1972 aprilie 21.
  • N. Irimescu: Interesul pentru inedit, în Cronica, Iași, 1972 aprilie 28.
  • Petre Oprea: Portretul lui Carol Davila de Constantin Brâncuși, în Studii muzeale, București, 1972 nr. 6.
  • Petre Oprea: Incursiuni în sculptura românească, sec. XIX-XX, Editura Litera, București, 1974, pag. 69-70
  • Sidney Geist: Brancusi Catalogued?, în Arts Magazine, New York, 1964 ianuarie, pag. 172

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constantin Brâncuși
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bustul_generalului_Carol_Davila&oldid=15556470