Tit Bud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tit Bud
Tit Bud.jpg.jpg
Tit Bud, vicarul Maramureșului între 1887-1917
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieprotopop, preot, istoric

Tit Bud de Budești (n. 1846 – d. 1917) a fost una dintre personalitățile cele mai de seamă ale Maramureșului din a doua jumătate a secolului al 19-lea până înainte de Marea Unire. Tit Bud a fost preot greco-catolic, vicar al parohiilor române unite din Maramureș, din cadrul Episcopiei de Gherla, vicepreședinte al "Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș", președinte al "Reuniunii docinților români din Maramureș", autor de lucrări de istorie a bisericii din Maramureș și folclorist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Blazonul tatălui lui Tit Bud la 1845

Tit Bud se trage din familia de nobili maramureșeni Bud, originari din Budești, cu diplomă de danie din 1361. Tit Bud s-a născut în 24 decembrie 1846 într-o veche casă parohială de lemn acoperită cu paie în Sat-Șugatag, Maramureș, fiu al preotului Ioan Bud, paroh în localitate între 1837-1856.[1] A învățat azbuchirea în școala veche din sat, făcută din lemnele vechii biserici,[2] apoi și-a continuat studiile la școala secundară din Sighet și Beiuș. A continuat studiile teologice la Gherla (1865-1869),[3] după care, între 1870-1873, funcționează ajutor de preot și învățător în Ieud.[4] În 1873 a fost chemat de episcopul Mihail Pavel la Gherla unde a împlinit funcția de notar consistorial. După plecarea episcopului la Oradea, Tit Bud s-a reîntors ca preot în satul natal, între 1880-1899. În acest răstimp el a ridicat aici o nouă școală, a lărgit casa parohială, a întărit veniturile bisericii și școlii. În 1893 a lărgit și reparat biserica și școala din filia Hărnicești.[1] Din 1882 devine protopop al Cosăului iar din 1887 vicar al Maramureșului. Ca vicar a ridicat prima biserică a românilor din Sighet,[5] casa parohială și școala din Sighet.[6] În 1899 și-a mutat reședința în Sighet unde a împlinit funcția de preot paroh, pe lângă cea de vicar.

Tit Bud a decedat la 19 august 1917, în Sighet, în momentul în care reprezentanții armatei și autorităților locale au coborât clopotul din turn și acesta s-a spart pe caldarâmul din fața bisericii.[7]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Titlul cărții din 1911
  • Concordanță biblică reală sau locuri scripturale în ordinea alfabetică a materiilor diverse, 2 părți, Gherla, 1876, 3 f. + 382 p. (I)+383-760 p.(Il)
  • Catechese pentru pruncii școlari din școalele elementare poporale....Gherla, 1977, 2 f.+224 p. (ed. a II-a, Gherla 1889, 205 p.);
  • Viața Preacuratei Maria, Gherla 1879, Vlll+115 p.;
  • Cuvântări funebrale și iertăciuni din auctori și din scriptele repausatului Georgiu Molnar, fost paroh protopop în Turț. Prelucrate de....... Tom. I-II, Gherla, 1878 1887,4 f. + 171 p. (1) + 4 f.+295 p.(11),
  • Indreptar practic pentru păstorii sufletești, Gherla, 188 VIII+701 p.,
  • Tipic bisericesc din cățile rituale și manualele de acest soi, Gherla, 1886, 131 p (ed. a II-a, Gherla, 1906, 168 p.);
  • Viața sânțilorl Gherla, 1897, 37+V+416 p.
  • Disertatiune despre episcopii și vicarii români din Maramureș, Gherla, 1891, 61 p.;
  • Insemnări și date despre înființarea parohiei gr. cat. române din Sighetul Maramureșului, Gherla, 1905, 34p
  • Date istorice despre protopopiatele, parohiile mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911, Sighet, 1911, 107 p.
  • Poezii populare din Maramureș, București 1908, 86 p. (publicate de Academia Româna),
  • Traduceri din A. Daudet, Adrien Gabrielly

Colaborări la:

  • “Familia" - Oradea,
  • “Transilvania - Sibiu,
  • “Unirea" - Blaj,
  • “Amicul Familiei" Gherla,
  • “Gutinul" - Baia Mare ș.a.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bud 1911, 67.
  2. ^ Bud 1911, 66.
  3. ^ Marina 1998, 178.
  4. ^ Bud 1911, 47.
  5. ^ O primå biserică greco-catolică a fost ridicată în 1809 însă aceasta a rămas parohiei rutene la despărțirea românilor din Sighet în anii 1860.
  6. ^ Bud 1911, 70-71.
  7. ^ Marina 1998, 185.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii
  • Bud, Tit (). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla. 
  • Marina, Mihai (). Maramureșeni, portrete și medalioane. Cluj: Editura Dragoș Vodă, 178-185. ISBN 973-98025-7-5. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]