ADHD

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

ADHD este o tulburare psihiatrica, de neuro-dezvoltare, care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).

Definiție. Cauze. Impactul ADHD[modificare | modificare sursă]

Definiție[modificare | modificare sursă]

ADHD (în engleză Attention Deficit Hyperactivity Disorder) înseamnă Deficit de Atenție / Tulburare Hiperkinetică și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni psihiatrice întâlnite la copii și adolescenți. Studiile arată că un procent de 5% din copiii de vârstă școlară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30).

ADHD debutează în copilărie și poate persista și la vârsta adultă. Deși la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome și la vârsta adultă.

ADHD afectează sexul masculin mai mult decât pe cel feminin.

Raportul băieți:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, căci predomină forma ADHD cu inatenție. ADHD poate fi tratat numai medicamentos.

Conform studiilor, fără tratament, 30% dintre cei care suferă de ADHD merg către delincvență juvenilă. Dacă nu au inteligență superioară, o familie care să-i susțină, dacă părinții sunt șomeri, dacă nu au suportul educațional și material, ajung să comită infracțiuni.

Un alt studiu de psihopatologic realizat în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor din România a relevat faptul că 85% dintre deținuți suferă de ADHD.

Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă și în societate.“ Din cauza comportamentului la școală va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul îl va certa pentru că nu e atent. Acasă, simțindu-se ei înșiși vinovați, părinții își vor revărsa și ei angoasele pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente antisociale

ADHD cu inatenție (in engleza ADHD-predominantly inattentive sau ADHD-PI sau ADHD-I) este una din cele trei subtipuri de ADHD (Deficit de Atenție / Tulburare Hiperkinetică).

Excepții[modificare | modificare sursă]

După noile studii de la Facultatea de Psihologie, Trier din Germania, au fost diagnosticați greșit de psihologi sau pedagogi suprasolicitații, unii copii foarte inteligenți care în școală se plictiseau, deoarece ei rezolvau, sau înțelegeau mult mai rapid, ca ceilalți copii, problemele sau temele școlare. Această greșeală de tratatare medicamentoasă a asemenea copii, a dus la pierderea unor cadre care puteau deveni foarte valoroase a societății noastre.

Diagnosticul[modificare | modificare sursă]

Medicii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil:

  • A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare.
  • Manifestă cel puțin șase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel puțin șase luni.
  • A prezentat unele simptome înainte de vârsta de șapte ani.
  • Este afectat de aceste simptome în activitățile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la școală și acasă.
  • Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.

ADHD la copil[modificare | modificare sursă]

Aceasta afecțiune se poate manifesta la preșcolari, școlari si adolescenți.

Conform DSM IV simptomele ADHD sunt:

  • Incapacitatea copilului de a-și menține atenția și aceasta este ușor perturbată de stimulii din jur;
  • Hiperactivitatea, ducând la un comportament inadecvat;
  • Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibiție) care îl determina pe copil să se implice în diverse activități chiar foarte riscante fără a putea evalua gravitatea riscurilor.

Simptomele de neatenție[modificare | modificare sursă]

  • ignoră detaliile
  • greșește din neglijență
  • își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
  • pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
  • nu respectă instrucțiunile
  • nu termină ceea ce a început
  • are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
  • evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
  • pierde lucruri de care are nevoie
  • este distras de zgomote exterioare
  • este uituc în activitățile lui

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate[modificare | modificare sursă]

Hiperactivitatea[modificare | modificare sursă]

  • aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui
  • vorbește excesiv.
  • se agită sau se foiește.
  • trebuie să se ridice de pe scaun.
  • are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber nezgomotoase.
  • este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.

Impulsivitatea[modificare | modificare sursă]

  • răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
  • are dificultăți în a-și aștepta rândul.
  • întrerupe sau deranjează alte persoane.

Deoarece toți copiii se comportă uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit unui copil numai de către un specialist.

Tratamentul ADHD[modificare | modificare sursă]

  • Terapie comportamentala (incluzând antrenament și terapie)
  • Medicația
  • Terapia combinată (medicație și terapie comportamentală

Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

Medicamente pentru ADHD[modificare | modificare sursă]

Exista doua tipuri de medicamente pentru ADHD: stimulante si non-stimulante.

Medicamentele non-stimulante (Strattera)[modificare | modificare sursă]

Non-stimulantele sunt medicamente de ultima generație care nu afectează pe termen lung creșterea în înălțime și greutate.

Medicamente stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta)[modificare | modificare sursă]

Stimulantele sunt medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta si deși exista de 60 de ani pe piața au fost interzise in multe tari datorita riscului de dependenta si a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din categoria substanțelor strict controlate.

Foarte recent,studiul MTA asupra deficitului de atenție și hiperactivitate (ADHD) a scos la iveală faptul că medicamentele Ritalin și Concerta pot oferi o ameliorare a stării de sănătate pe termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar după trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult, mulți părinți renunță la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si Ritalin (insomnie, scădere in greutate, accentuarea ticurilor).

În plus, copiii care iau aceste medicamente regulat, timp de trei ani, au manifestat o întârziere în dezvoltare, potrivit "Multimodal Treatment Study of Children with ADHD" (MTA).

Autorii MTA au monitorizat 600 de copii cu ADHD, începând cu anul 1990. Profesorul William Pelham, coautor al studiului, de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, a spus că întârzierea în dezvoltare s-a manifestat la nivel de înălțime și greutate.

Procesul terapeutic la copiii și adolescenții cu ADHD[modificare | modificare sursă]

Procesul terapeutic cuprinde trei etape de bază

Evaluarea inițială: Ca parte a evaluării diagnostice, medicul sau specialistul de asistență sanitară determină simptomele țintă și gradul inițial de afectare.

Strategia terapeutică: Medicul stabilește o strategie terapeutică prioritizând simptomele țintă și determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora.

Monitorizarea simptomelor și adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi învățarea, rezultatele școlare, interacțiunile familiale și relațiile cu persoanele de aceeași vârstă) și din diferite medii (de exemplu acasă, la școală, în afara programului școlar).

Legături externe[modificare | modificare sursă]