Sari la conținut

Béla Guttmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Béla Guttmann
Informații generale
Data nașterii 27 ianuarie 1899(1899-01-27)[1]
Locul nașterii Budapesta, Austro-Ungaria[1]
Data decesului

(82 de ani)

[1]
Locul decesului Viena, Austria[1]
Post Mijlocaș[2]
Cluburi de juniori
Ani Club
1917–1919 Törekvés
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1919–1921  MTK Budapesta
1922–1926  Hakoah Viena 96 (8)
1926  Brooklyn Wanderers
1926–1929  New York Giants 83 (2)
1929–1930  New York Hakoah 21 (0)
1930  New York Soccer Club 22 (0)
1931–1932  Hakoah All-Stars 50 (0)
1932–1933  Hakoah Viena 4 (0)
Echipa națională#
Ani Țară Ap (G)
1921–1924 Ungaria[1] 4 (1)
Echipe antrenate
1933–1935  Hakoah Viena
1935–1937  Twente
1937–1938  Hakoah Viena
1938–1939  Ujpest
1945  Vasas Budapesta
1946  Ciocanul București
1947  Ujpest
1947–1948  Honvéd Budapesta
1949–1950  Padova
1950–1951  Triestina
1953  Quilmes
1953  APOEL
1953–1955  Milan
1955–1956  Vicenza
1956–1957  Honvéd Budapesta
1957–1958  Sao Paulo
1958–1959  Porto
1959–1962  Benfica
1962  C.A. Peñarol
1964 Austria
1965–1966  Benfica
1966–1967  Servette
1967  Panathinaikos
1973  Austria Viena
1973  Porto
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 10 mai 2006
# Selecții și goluri la națională până la data de 10 mai 2006

Béla Guttmann (n. , Budapesta, Austro-Ungaria – d. , Viena, Austria) a fost un fotbalist și antrenor maghiar de fotbal. Ca fotbalist a jucat la câteva cluburi și la echipa națională de fotbal a Ungariei. Guttmann este mai mult cunoscut pentru activitatea sa de antrenor, conducând echipe ca AC Milan, São Paulo FC, FC Porto, Benfica, C.A. Peñarol și Maccabi București. Cel mai mare succes l-a avut cu Benfica, pe care a condus-o spre cucerirea a două Cupe Europene în 1960–61 și 1961–62. A fost evreu și a fost deportat de către naziști într-un lagăr de muncă, fiind supraviețuitor al Holocaustului.

Alături de Márton Bukovi și Gusztáv Sebes, Guttmann a format triumviratul antrenorilor maghiari radicali, care au introdus schema 4–2–4 în fotbal și de asemenea el este considerat a fi mentorul lui Eusébio.

Bela Guttmann la Hakoah Viena, în 1925
Béla Guttmann în 1966

În 1958, Guttmann a venit în Portugalia, unde urma să petreacă cea mai de succes perioadă din cariera sa. A preluat echipa FC Porto și a câștigat chiar din primul sezon Campionatul Portugaliei în 1959. La finele sezonului el a trecut la echipa rivală Benfica. Aici el a demis imediat 20 de jucători seniori, promovând în schimb jucători de la echipa de tineret.

Sub conducerea lui Béla Guttmann, Benfica a câștigat campionatul Portugaliei în 1960 și 1961, și Cupa Campionilor Europeni în două ediții la rând - 1960–61 și 1961–62. În 1961 Benfica a învins Barcelona cu 3–2 în finală, iar în 1962 ea și-a apărat titlul, reușind să revină de la scorul de 2–0 și 3–2, ca într-un final s-o învingă pe Real Madrid cu 5–3.[4]

În această perioadă la Benfica a evoluat și renumitul Eusébio. Legenda spune că Guttmann a semnat cu Eusébio după o întâlnire întâmplătoare într-o frizerie. Așezat lângă Guttman era José Carlos Bauer, unul din succesorii săi la São Paulo. Echipa braziliană era atunci într-un turneu în Portugalia. Bauer a menționat un jucător remarcabil pe care el l-a văzut în timpul unui turneu în Mozambic. Eusébio de asemenea atrase interesul celor de la Sporting Lisabona. Guttman a acționat rapid și l-a transferat pe puștiul de 19 ani la Benfica.[5]

După Finala Cupei Campionilor Europeni 1962, Guttmann s-a apropiat de consiliul de directori ai lui Benfica, cerând o majorare de salariu. Totuși, în pofida succesului obținut de club datorită lui, majorarea i s-a refuzat. Părăsind Benfica, Guttman ar fi blestemat clubul, declarând "Nici în o sută de ani de acum încolo, Benfica fără mine nu va fi campioană a Europei". De atunci Benfica a pierdut consecutiv toate cele opt finale europene în care a jucat, inclusiv 5 finale ale Cupei Campionilor Europeni (1963, 1965, 1968, 1988 și 1990), și trei finale de Cupa UEFA/UEFA Europa League (1983, 2013 și 2014).[6] Înainte de finala din 1990, care s-a jucat în Viena, unde Guttmann a fost îngropat, Eusébio chiar s-a rugat la mormântul său și a cerut ca blestemul să fie rupt.[7]

Pentru a sărbători cea de-a 110-a aniversare a lui Benfica, o statuie a lui Béla Guttman ținând cele două Cupe Europene ale sale a fost dezvelită. Statuia realizată de sculptorul maghiar László Szatmári Juhos a fost plasată la ușa 18 a arenei Estádio da Luz.[8]

MTK Hungária FC

SC Hakoah Wien

New York Hakoah

Újpest FC/Újpesti TE

São Paulo

Porto

Benfica

C.A. Peñarol

  1. ^ a b c d e Rota, Davide (). „Hungarian Players and Coaches in Italy”. Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation. Accesat în . 
  2. ^ „Chelsea be warned: a Guttman is hard to find”. guardian.co.uk. . 
  3. ^ worldfootball.net, accesat în  
  4. ^ Almanaque do Benfica : Edição Centenário 1904–2004, Almanaxi Editora, 2003, p. 535. ISBN 972-99074-0-4
  5. ^ „h2g2 – Eusebio – A Footballing Legend”. BBC. . Accesat în . 
  6. ^ „The 52-year curse of Bela Guttman continues for Benfica as Portuguese club fall short in eighth European final with Europa League defeat against Sevilla”. Daily Mail. . Accesat în . 
  7. ^ http://www.goal.com/en/slideshow/470/3
  8. ^ „Rui Gomes da Silva: "A nossa ideia foi trazer Béla Guttmann para o estádio" (în Portuguese). Record. . Accesat în . 
General

Legături externe

[modificare | modificare sursă]