Sari la conținut

George Constantin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Constantin
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIulia Buciuceanu Modificați la Wikidata
CopiiMihai Constantin Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru
actor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Roluri importanteBurebista, Semaca
Premii
Ordinul „Meritul Cultural” (1967) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Constantin (n. , București, România – d. , București, România) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce, tatăl actorului Mihai Constantin.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 3 mai 1933 în București, fiul lui Tănase, șofer la Fabrica de Țigarete și al Elenei, casnică. După moartea tatălui este nevoit să se mute, împreună cu mama și sora sa, din locuința de serviciu în care stăteau, în cartierul Ghencea. Într-un interviu acordat Floricăi Ichim, pentru revista Teatrul, actorul a descris prima sa întâlnire cu teatrul[2]

„Prima oară într-o sală de teatru am ajuns copil fiind în cartierul meu, la Teatrul „Muncă și lumină“, pe Uranus, unde mai târziu a fost una dintre sălile Teatrului Armatei și unde am jucat și eu în „Ecaterina Teodoroiu“ de Tăutu. În sala aceea am văzut „Volpone“ de Ben Jonson. După aceea, ca mulți iubitori de teatru, am început și eu ca amator.”
—George Constantin, interviu

De la cincisprezece ani a jucat pe scena Teatrului Național. A fost Străjer 2 în Romeo și Julieta în regia lui Moni Ghelerter, Damian Tabacu în Bălcescu și Sergent Pugovitin în Revizorul, regia Sică Alexandrescu.[3] În 1956 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale, clasa N. Bălțățeanu - Beate Fredanov.[4] Nu a intrat din prima încercare la Institut (el se pregătise pentru dramă dar comisia i-a cerut ... comedie) ci, așa cum afirmă Vlad Mugur,[5]

„L-am văzut prima oară la examenul de admitere, după ce căzuse de trei ori, iar eu, care aveam o calitate, pe lângă alte defecte, adică intuiam talentele, am descoperit la băiatul acela slab și deșălat, cu mișcări incoerente, o privire care râdea. Când am ieșit din sală, i-am spus Aurei Buzescu și lui Mony Ghelerter «acesta trebuie să treacă», și așa s-a trezit George în anul I, la clasa lui Nicolae Bălțățeanu – un mare profesor. La repetițiile noastre veneau Camil Petrescu, Mihai Ralea, Tudor Vianu. George mi s-a părut totdeauna un clovn tragic, nu actor romantic, epic sau doar tragic, cum îl vede Ciulei de pildă. Avea o vorbire specială, întretăiată, avea culoarea cuvântului, plastica lui, pe care o schimba de la propoziție la propoziție.”
—Vlad Mugur

După absolvirea Institutului, o parte dintre colegi au plecat împreună cu Vlad Mugur la Craiova, iar George Constantin a rămas în București, pentru că trebuia să își satisfacă serviciul militar. Însă stagiul militar a fost înlocuit de jocul în cadrul Teatrului Armatei. În 1959 a debutat pe scena Teatrului „Nottara” cu rolul Alexei din piesa Mama și copiii ei dar, din punct de vedere calitativ, debutul ar fi cu rolul Higgins din „Pygmalion“ (1959), iar în 1960 a debutat în cinematografie, în pelicula Aproape de soare, în care a jucat alături de Florin Piersic și Vasilica Tastaman. În perioada 1959 - 1973: a jucat pe scena Teatrului Nottara și a colaborat cu Teatrul Mic și Național.[6]

Deși a fost adesea complimentat pentru talentul său actoricesc iar majoritatea rolurilor jucate i-au adus cronici pozitive, George Constantin a fost descris de către oamenii din jurul său ca fiind timid. Actorul însuși s-a confesat într-un interviu acordat Evei Sîrbu astfel:[6]

„Sunt un timid prin excelență. Sunt plin de complexe și, uneori, chiar speriat. Fricile mele sunt foarte mari și multiple. Începând cu mine, ca existență, și sfârșind cu profesia mea.”
—George Constantin, interviu

Ultimul său rol a fost în 1994 în pelicula O vară de neuitat, regia și scenariul Lucian Pintilie.[3]

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul Muncii clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[7]
  • Medalia „Meritul Cultural” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea literară, artistică și de răspîndire a culturii naționale, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”[8]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (6 noiembrie 1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[9]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[10]

De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, George Constantin a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.[11]

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Bibliothèque nationale de France. „George Constantin” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. ↑ Ichim, Florica (aprilie 1985). „Valori ale teatrului românesc: George Constantin - Meseria noastră este una dintre cele mai cumplite meserii”. Teatrul (4): 26–33.
  3. 1 2 Sîrbu, Eva (). „George Constantin: Știu prea puține lucruri”. Actorii noștri : Interviuri uitate. 2. București: Editura Ara. pp. 86–94. ISBN 973-9181-08-2.
  4. ↑ Enciclopedia Universală Britanica. 4. Litera. . p. 195.
  5. ↑ Andrei, Monica (). „George Constantin: Când actorul intră în scenă, are un Dumnezeu al lui”. ziarulmetropolis.ro. Accesat în .
  6. 1 2 Sîrbu, Eva (). „George Constantin - Nu cred în spontaneitate”. Actorii noștri : Interviuri uitate – 33 dintr-un deceniu. 1. București: Editura Ara. pp. 130–135. ISBN 973-9181-03-1.
  7. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 143.
  8. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 740 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p. 471.
  9. ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.
  10. ↑ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 11.
  11. ↑ Dem Rădulescu, George Constantin, Ștefan Bănică și Dinu Manolache, stele pe Aleea Celebrităților

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=George_Constantin&oldid=17194134