Hipotermie
 | Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în noiembrie 2016 |
| Hipotermie | |
 În timpul retragerii lui Napoleon I din Rusia, în iarna anului 1812, mulți soldați au murit din cauza hipotermiei.[1] | |
| Specialitate | medicină de urgență  |
|---|---|
| Simptome | halucinație |
| Cauze | cold weather[*] |
| Metodă de diagnostic | |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 991.6 |
| ICD-10 | T68 |
| ICD-11 | |
| DiseasesDB | 6542 |
| MedlinePlus | 000038 |
| eMedicine | med/1144 |
| Patient UK | Hipotermie |
| MeSH ID | D007035 |
Modifică date / text  | |
Hipotermia (din grecescul ὑποθερμία) este definită ca o temperatură internă scăzută a corpului sub 35,0 °C (95,0 °F). Simptomele depind de temperatură. În hipotermia ușoară există un tremur și confuzie mentală. În hipotermia medie se oprește tremuratul, iar confuzia se intensifică. În hipotermia severă ar putea exista o dezechipare paradoxală, unde o persoană își scoate hainele, precum și un risc crescut de oprire a inimii.[2]
Cauze, mecanism și diagnoză
[modificare | modificare sursă]Hipotermia are două tipuri principale de cauze. În mod clasic, aceasta apare la expunerea la frig.[1] De asemenea, aceasta poate apărea în orice circumstanțe în care se scade producerea căldurii sau în care pierderea căldurii este în creștere.[1] În mod comun aceasta include, printre altele, intoxicarea cu alcool dar ar putea, de asemenea, să includă un nivel scăzut al zahărului din sânge, anorexia și vârsta înaintată.[1][2] Temperatura corporală este, de obicei, păstrată la un nivel aproape constant la 37 °C, acest lucru efectuându-se prin termoreglare.[2] Eforturile de a crește temperatura corporală implică tremurături, activitate voluntară crescută și îmbrăcarea cu haine mai groase.[2][3] Hipotermia poate fi diagnosticată fie pe baza simptomelor persoanei în cauză în prezența factorilor de risc, fie prin măsurarea temperaturii interne a persoanei.[2]
Tratament
[modificare | modificare sursă]Tratamentul hipotermiei ușoare implică: băuturi călduțe, îmbrăcăminte groasă și activitatea. La persoanele cu hipotermie medie sunt recomandate utilizarea păturilor termice și administrarea fluidelor intravenoase încălzite. Persoanele cu hipotermie medie sau severă ar trebui mutate ușor. În cazul hipotermiei severe ar putea fi utile oxigenarea membranei extracorporale (ECMO) sau bypass cardio-pulmonar. La persoanele fără puls, este indicată resuscitarea cardio-pulmonară (RCP) alături de măsurile menționate mai sus. Reîncălzirea este de obicei continuă până ce temperatura persoanei trece 32 °C (90 °F). Dacă nu există o îmbunătățire până în acest punct, iar nivelul de potasiu din sânge este mai mare de 12 mmol/litru, resuscitarea poate fi oprită în orice moment.[2]
Epidemiologie și prognoză
[modificare | modificare sursă]Hipotermia este cauza a cel puțin 1.500 de decese pe an în Statele Unite ale Americii.[2] Apare mai uzual la persoanele în vârstă și la bărbați.[4] Una dintre cele mai scăzute temperaturi corporale a unei persoane care a supraviețuit hipotermiei accidentale este de 13,0 °C (55,4 °F), persoana fiind o fată de 7 ani din Suedia aproape înecată.[5] A fost descrisă supraviețuirea după mai mult de șase ore de RCP.[2] La persoanele pentru care se utilizează ECMO sau bypass-ul, rata de supraviețuire este de 50%.[2] Decesele cauzate de hipotermie au jucat un rol important în multe războaie.[1] Hipertermia este opusul hipotermiei, însemnând o temperatură internă mai mare decât cea normală cauzată de eșuarea termoreglării.[6][7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Marx, John (). Rosen's emergency medicine: concepts and clinical practice 7th edition. Philadelphia, PA: Mosby/Elsevier. p. 1870. ISBN 978-0-323-05472-0.
- ^ a b c d e f g h i Brown, DJ; Brugger, H; Boyd, J; Paal, P (). „Accidental hypothermia”. The New England Journal of Medicine. 367 (20): 1930–8. doi:10.1056/NEJMra1114208. PMID 23150960.
- ^ Robertson, David (). Primer on the autonomic nervous system (ed. 3rd ed.). Amsterdam: Elsevier/AP. p. 288. ISBN 9780123865250.
- ^ Bracker, Mark (). The 5-Minute Sports Medicine Consult (ed. 2). Lippincott Williams & Wilkins. p. 320. ISBN 9781451148121.
- ^ „Remarkable recovery of 7-year-old girl”. http://sverigesradio.se/. . Accesat în . Legătură externa în
|website=(ajutor) - ^ Axelrod YK, Diringer MN (mai 2008). „Temperature management in acute neurologic disorders”. Neurol Clin. 26 (2): 585–603, xi. doi:10.1016/j.ncl.2008.02.005. PMID 18514828.
- ^ Laupland KB (iulie 2009). „Fever in the critically ill medical patient”. Crit Care Med. 37 (7 Suppl): S273–8. doi:10.1097/CCM.0b013e3181aa6117. PMID 19535958.
