Televiziunea digitală terestră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Televiziunea digitală terestră (sau DVB-T din engleză de la Digital Video Broadcasting – Terrestrial) este un sistem de transmisie tv care folosește normele DVB-T, ISDB și ATSC în benzile de unde VHF-III / UHF-V deja utilizate la transmisiile terestre analogice. Aici „terestru” se referă la difuzarea (prin aer) a semnalului pe baza unor antene amplasate la sol (nu pe sateliți sau altcumva).

Avantaje[modificare | modificare sursă]

Digitalizarea difuzării are mai multe avantaje: un număr sporit de canale tv pe aceeași frecvență de transmisie, o imagine de o calitate remarcabilă, un sunet de înaltă fidelitate (Dolby, 5.1, imagine 16/9, HD etc), servicii auxiliare.

Mod de funcționare[modificare | modificare sursă]

Semnalul analogic al unui canal de TV este digitalizat (numerizat), compresat (micșorat) și multiplexat (amestecat) cu alte canale. Semnalul astfel obținut este transmis până la telespectator în principiu la fel ca și în televiziunea analogică, prin atmosferă. Cu ajutorul unui tuner (selector de canale) digital, integrat deja în televizoarele moderne, sau și extern în cazul celor mai vechi, telespectatorul filtrează semnalele canalelor multiplexate și le poate receptiona pe fiecare în parte.

Televiziunea digitală terestră permite și transmisia programelor de înaltă rezoluție în diverse formate (4:3, 16:9 etc.).

Tehnologia utilizată în SUA se cheamă ATSC, în Japonia ISDB-T, iar în Europa și Australia DVB-T; restul țărilor sunt încă indecise. ISDB-T este similar cu DVB-T și poate utiliza în unele cazuri aceleași receptoare.

Europa[modificare | modificare sursă]

DVB-T este sistemul european. Semnalul este difuzat în VHF și/sau UHF. Numărul de canale ce pot fi transmise este în funcție de metoda de modulare folosită (între 4 și 6). Modularea semnalului în DVB-T este COFDM (64 sau 16 Quadrature Amplitude Modulation, QAM).

În general un multiplex modulat în 64QAM permite difuzarea unui număr mare de canale, dar este mai sensibil la interferențe. În schimb în 16QAM sensibilitatea la interferențe scade, dar scade și numărul de canale difuzat.

Cele două metode de modulare 16 și 64QAM pot fi însă combinate într-un singur multiplex, oferind o scădere controlată a modulației în funcție de tematica programelor difuzate. Recepția se face printr-un receptor conectat televizorului clasic, sau direct cu televizoare cu tuner digital integrat.

America[modificare | modificare sursă]

Americanii au adoptat standardul ATSC ( de la Advanced Television Systems Committee) - modulare 8VSB, cu o lărgime de bandă foarte mare. Acest standard are o rezistență mare la interferențe, dar exclude din start utilizarea unei rețele bazate pe o singură frecvență în toată țara. (SUA nu-și pun această problemă, față de penuria de frecvențe din Europa.)

Atât DVB-T cât și ATSC folosesc compresia MPEG-2. Ele se deosebesc însă prin codarea serviciilor oferite (multicanal audio, înregistrare, ghid de programe).

ATSC a fost adoptat de către SUA, Canada, Mexic și Coreea de Sud, iar alte state îl studiază cu atenție. Permite, la fel ca și DVB-T-ul, difuzarea programelor în format 16:9 cu o rezolutie înaltă, de 1920×1080 pixeli (Full HD).

ATSC permite un sunet Dolby Digital (AC-3) "5.1" surround home cinema (home theater) etc. Alte aspecte: sistemul poate suporta formatul video PAL/SECAM/NTSC 625/525 cu 24/50/60 imagini pe secundă.

Japonia[modificare | modificare sursă]

ISDB-T: Japonia a pus la punct sistemul ISDB (Integrated Services Digital Broadcasting) bazat de asemenea pe compresia audio/video MPEG-2 și capabil să ofere imagini cu înaltă definiție (HDTV). ISDB este un acronim similar cu ISDN din telefonia digitală. ISDB permite, la fel ca și ISDN-ul, un multiplexaj de canale. Semnalul este difuzat în VHF și/sau UHF utilizând COFDM cu PSK/QAM.

Diferențe[modificare | modificare sursă]

Bazele celor trei standarde sunt comune.

Diferențele constau în utilizarea spectrului electromagnetic (o economie bine gândită în cazul DVB-T, dar o „risipă de lux” în cazul ATSC).

ATSC permite numai rezolutia maximă (din acest moment), 1920/1080, pe când DVB-T permite atât rezoluția de bază 1280/720 cât și 1920/1080. Decizia între ele este până la urmă o chestiune comercială, analog cu DVD-urile zonate ce un pot fi „citite” pe orice player - Zona 1 America, Zona 2 Europa etc.

Standardul japonez ISDB-T oferă o multitudine de servicii suplimentare în funcție de cantitatea de date transmisă. Cu cât sunt difuzate mai multe canale, cu atât cantitatea de servicii scade și viceversa. ISDB-T permite SFN (Single frequency Network – Rețea Bazată pe Isofrecvență), dar și clasica rețea formată din mai multe frecvențe.

De la analogic la digital[modificare | modificare sursă]

UE cere țărilor membre ca oprirea analogicului să se facă în principiu în 2012. Prima țară care a sistat integral emisia analogică este Olanda, la finele lunii noiembrie 2006.

În România mai multe multiplexuri în MPEG-4 urmează să fie puse în funcțiune după 2015.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • DVB - televiziunea digitală