Telefon mobil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Exemple de telefoane mobile

Un telefon mobil sau telefon celular (întâlnit și sub formele substantivizate „un celular”, „un mobil”) este un dispozitiv electronic portabil care funcționează fără fir (prin radio) pe baza rețelei GSM și este folosit în general pentru comunicații personale la distanță mare. Telefoanele portabile care nu se bazează pe rețeaua GSM nu trebuie numite „mobile”, deși sunt deplasabile, v. mai jos.

Miniaturizarea continuă a permis ca în zilele noastre în telefoanele mobile să se mai integreze o serie întreagă de funcțiuni suplimentare, ca de ex. dictafon, aparat de fotografiat și filmat, aparat de accesat Internetul și webul, GPS, radio și multe altele, astfel rezultând un nou gen de telefon mobil, foarte „inteligent”, numit smartphone.

Telefonul a devenit portabil la 20 februarie 1942, când americanul Donald M. Mitchell a cerut eliberarea unui brevet pentru telefonul său mobil, „Radio portabil pentru transmisie și recepție”. Dispozitivul transmitea folosind unde scurte, avea o rază de acțiune limitată și cântărea nu mai puțin de 2,5 kg. Au mai trecut 35 de ani până când telefoanele mobile au început să fie folosite pe scară largă, de oamenii obișnuiți. Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola.[1][2] Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973. Abia în 1983 Motorola a prezentat primul telefon mobil comercial din lume, Dyna TAC 8000X.

În ziua de azi telefonia celulară sau mobilă se bazează pe standardul de comunicații și rețeaua GSM.

Prin contrast, există și sisteme de telefonie fără fir care nu se numesc „mobile”, deși și ele continuă să funcționeze dacă utilizatorul se deplasează:

  • sisteme DECT - pentru distanțe mici de până la cca 30 m, în locuință sau la locul de muncă,
  • sisteme bazate pe benzi speciale radio, v. Radio CB,
  • sisteme instalate de ex. pe avioane și vapoare care pentru radiotelefonie folosesc sateliți de telecomunicații
  • sisteme speciale militare și de poliție.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Energie[modificare | modificare sursă]

Telefoane mobile au în general ca sursă de energie baterii electrice reîncărcabile, mai exact numite acumulatori electrici. Energia necesară reîncărcării lor se ia printr-un dispozitiv încărcător de acumulatori de la rețeaua de (220V) curent alternativ.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Pentru modul de funcționare al unui sistem celular v. articolul GSM, secțiunea Caracteristici tehnice.

Radiațiile mobilelor și cancerul[modificare | modificare sursă]

Efecte asupra sănătății[modificare | modificare sursă]

În 2011 Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) a clasificat radiația telefonului mobil pe scara IARC ca un Grup 2B - posibil carcinogen. Acest lucru înseamnă că "ar putea exista un risc" al carcinogenității și deci mai multe cercetări referitoare la expunerea îndelungată la telefonul mobil trebuiesc efectuate.[3] După aceea, OMS a precizat că "până în prezent, nu s-au stabilit efecte adverse ca urmare a folosirii telefonului mobil".[4]

În iunie 2011 o echipă de 31 oameni de știință din 14 țări, inclusiv Statele Unite, a luat o poziție după ce a analizat studiile trecute despre siguranța telefoanelor mobile. Echipa a găsit suficiente dovezi pentru a cataloga expunerea la risc a utilizatorului ca „posibil cancerigenă pentru om” [5]. Ei au găsit suficiente dovezi de creștere a frecvenței gliomului și a cancerului de tip acoustic neuroma brain, dar nu au putut trage alte concluzii cu privire la alte tipuri de cancer.

Mobilul emite o radiație care este non-ionizantă, fiind asemănătoare cu cea a unui cuptor cu microunde de mică putere [6] .

Câteva studii[modificare | modificare sursă]

Rezultatele celui mai amplu studiu internațional despre telefoanele mobile au fost făcute publice în 2010. El a arătat că participanții la studiu care au folosit telefonul mobil timp de 10 ani sau mai mulți au dublat rata gliomului creierului, care este un tip de tumoare [6] . Organizația Mondială a Sănătății a mai publicat în 2010 un studiu realizat pe parcursul a zece ani, în care se arată că folosirea regulată a telefoanelor mobile cauzează cancer la creier. Potrivit studiului, jumătate de oră petrecută cu telefonul mobil la ureche în fiecare zi sporește riscul de apariție a cancerului la creier cu 40 % [7] .

Avertismentele companiilor de telefonie mobilă[modificare | modificare sursă]

Producătorii de telefoane mobile își avertizează clienții să-și țină aparatele departe de corp, iar experții în sănătate spun că există și alte mijloace de a reduce radiația telefoanelor mobile. Manualul de utilizare al Apple iPhone 4 spune: „când folosiți iPhone lângă corp pentru apeluri vocale sau pentru transmisie de date wireless, țineți iPhone la cel puțin 15 milimetri depărtare de corp.” BlackBerry Bold își sfătuiește utilizatorii să „țină BlackBerry-ul la cel puțin 25 mm depărtare de corp când transmite”. Logica de la baza acestor recomandări este următoarea: cu cât aparatul este mai departe de corp, cu atât acesta absoarbe mai puține radiații [6] .

Sfaturi[modificare | modificare sursă]

  • Pentru a mări distanța dintre celular și cap, și deci pentru a reduce iradierea acestuia, utilizatorii pot folosi
    • funcția de vorbit liber,
    • funcția de a vorbi printr-un fir cu microfon și minidifuzoare plasate în ureche în timp ce țin mobilul de ex. în buzunar,
    • o legătură de genul PAN / Bluetooth (tot prin radio, dar cu putere de emisie mult mai mică decât cea necesară la GSM).
  • În locul conexiunii sonore utilizatorii mai pot folosi SMS-ul. Asta însă este rareori satisfăcător.
  • Mobilele emit cele mai intense radiații atunci când încearcă să se conecteze cu turnurile de antene ale celulelor. Un mobil în mișcare sau un mobil într-o zonă unde semnalul este slab trebuie să emită cu o putere mai mare, astfel rezultând mai multe radiații. De aceea, dacă vor să reducă expunerea lor la radiații, utilizatorii trebuie să evite folosirea celularelor în lifturi, clădiri și zone rurale, spun experții [6] .

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Martin Cooper - Inventor Of The Cellphone”. cellular.co.za. Accesat în data de 8 octombrie 2009.
  2. ^ „Martin Cooper - History of Cell Phone”. About.com. Accesat în data de 8 octombrie 2009.
  3. ^ http://www.iarc.fr/en/media-centre/pr/2011/pdfs/pr208_E.pdf IARC clasifică câmpurile electromagnetice de frecvențe radio ca fiind posibil carcinogene pentru oameni"(PDF). Comunicatul de presă nr. 208 al OMS. Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului, 2011-05-31
  4. ^ http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs193/en/ Campurile electromagnetice si sanatatea: telefoanele mobile
  5. ^ Mobilul, cancerigen? Vezi reactia jucatorilor din telecom, Alex Goaga, 2 Iunie 2011, wall-stret.ro, accesat la 11 septembrie 2011
  6. ^ a b c d http://edition.cnn.com/2011/HEALTH/05/31/who.cell.phones/
  7. ^ http://www.realitatea.net/oms-radiatiile-de-la-telefoanele-mobile-pot-cauza-cancer_840330.html

Tipuri de smartphone-uri de la firma Samsung[modificare | modificare sursă]

Samsung Galaxy Young

Samsung Galaxy Young Duos

Samsung Galaxy S 2

Samsung Galaxy S 2 mini

Samsung Galaxy S 3

Samsung Galaxy S 3 mini

Samsung Galaxy S 4

Samsung Galaxy S 4 mini

Samsung Galaxy S Duos

Samsung Galaxy mini 2

Samsung Galaxy S 5

Samsung Galaxy Note 3 etc.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Telefon mobil